Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată
Psihologice , Recenzii / 26 mai 2016

În primul rând, înainte de toate, aş dori să îmi cer scuze faţă de Andrei pentru că am zăbovit atât de mult să pun la punct această recenzie. În primul rând sunt prinsă între sesiune şi finalizarea temei de licenţă, pe de altă parte am fost complet răvăşită de poveste, de modul în care, aşa cum i-am mărturisit şi autorului, disecă atât spiritul uman, cât şi caracterul până în punctul în care îl eliberează de toate supliciile şi stereotipurile arborate de societate, făcându-l ceea ce ar trebui să fie omul: o fiinţă conştientă, care se descoperă şi redescoperă, treptat, permiţându-şi să simtă stări diverse cu o intensitate aproape de colaps. „Mă fac ghem de stele la cerul trupului ei.” Îl cunosc pe Andrei prin prisma pasiunii pentru lectură, pentru că am regăsit în el o eu din adolescenţă, am fost curioasă de modul în care scrie un adolescent, azi. Plin de curaj, nefiresc de sincer, dezinvolt şi plin de pasiune. Cel puţin aşa l-am perceput eu pe Andrei, autorul  cât şi pe Andrei personajul, amândoi de o maturitate care te pune pe gânduri şi te stârneşte cât să-i afli străfundurile fiinţei, cât să îţi doreşti să faci parte din lumea…