Aveam cartea „Eseuri de îndrăgostit” de Alain de Botton, de ceva timp, pe lista de lecturi obligatorii si face parte din categoria de cărţi romantice. Cel mai probabil m-a atras un citat din această carte. Multe cărţi m-au atras cu o simplă propoziţie sau fraza. Ceea ce m-a şocat, iniţial, a fost limbajul utilizat în carte. Sinceră să fiu, mă aşteptam la o carte uşoară, despre dragoste. O poveste simplă, acţiune, ceva întorsături de situaţie şi un final cu happy end sau unul dramatic. „Plăcerea de a nu depinde de cineva păleşte în fața fricii paralizante pe care o asemenea dependență o implică.” De fapt, cartea nu reprezintă nimic din ceea ce mă aşteptam să găsesc. Este o poveste în care ficţiunea se îmbină cu raţiunea atât de captivant şi primejdios încât ajungi să îţi pui probleme existenţiale de-a dreptul profunde, să diseci fiecare relaţie din viaţa ta şi fiecare tertip său comportament uman. Filosofia sa asupra vieţii şi a lumii, a relaţiilor şi a comportamentelor umane te captivează şi nu îţi dă drumul până nu îţi induce conştiinţa faptului că nu putem trăi la voia întâmplării. „Ca să dau un exemplu, mi-a luat ceva timp ca să înțeleg importanța caracteristică…