Îmi pare rău, sunt așteptată… de Agnes Martin-Lugand este cea de-a treia carte a autoarei pe care o lecturez şi, cel puţin din punctul meu de vedere, este cea mai bine construită şi cartea la care, se observă, o mai multă activitate şi munca depuse pentru a ajunge la un final. Autoarea abordează un subiect cât se poate de real şi, mai ales, cât se poate de actual din viaţa oamenilor din societatea modernă. Auzim, tot mai des, vorbindu-se despre workaholici şi cum aceştia nu îşi mai fac timp pentru familie, prieteni sau orice altă activitate în afara celor legate, strict, de locul de muncă. În acest roman, totuşi, protagonista devine o astfel de împătimita din cauza unei întâmplări, în viaţa personală, care o aduce în pragul disperării, astfel încât este nevoită să se agaţe de ceva pentru a supravieţui sau pentru a-şi opri tumultul interior. Şi cum nimic nu se întâmplă fără să lase urme, Yaël devine din tânăra plină de viaţă, înconjurată de prieteni, politicoasă, atentă, plină de iubire, cu un simţ al umorului dezvoltat şi gata, oricând, să se întâlnească cu prietenii şi familia, o femeie introvertită, îngropată în muncă, neatentă la prieteni şi familie, insomniaca şi care…

Viața e ușoară, nu îți face griji de Agnes Martin Lugand este cea de-a doua carte scrisă de autoare dupa Oamenii fericiți citesc și beau cafea şi continuă povestea de viaţă a Dianei după întoarcerea din Irlanda şi restabilirea în Franţa. Titlul, ca să încep cu începutul, mi se pare, din nou, ales doar pentru a atrage atenţia asupra poveştii, sau este folosit cu tentă ironică, din ceea ce am putut desluşi pentru că Diana este oricum numai o persoană cu o viaţă uşoară sau nespus de fericită. Mai degrabă este o luptătoare, o persoană care încearcă să se salveze continuu şi să trăiască chiar şi înconjurată de fantomele trecutului. Mi se pare incredibil, însă, modul în care familia şi prietenia sunt evidenţiate în această a doua carte. În primul rând, vedem relaţia disfuncţională dintre Diana şi familia sa, cu care nu se înţelege şi de sub a căror autoritate încearcă să scape. Pe de altă parte vedem apropierea sa şi modul în care relaţionează cu familia de oameni simpli din Irlanda care a găzduit-o timp de un an. Vedem modul de abordare a personajelor, modul în care apar sau nu menajamente, modul în care unii se implica pentru a salva o…

Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin Lugand este prima carte a autoarei pe care am lecturat-o. La prima vedere, titlul este menit să îţi capteze atenţia şi, zic eu, reuşeşte. Cartea este subţirică şi urmăreşte povestea Dianei care se vede pusă în faţa unei realităţi crude atunci când îşi pierde fiica şi soţul. Având la bază un subiect atât de tragic, mă aşteptam că psihologia protagonistei să fie mai bine conturata, mai bine definitivată şi mai bine pusă în context, având în vedere că subiectul poate fi abordat în extrem de multe moduri. Dar nu am plâns şi nici nu am putut fi de acord cu protagonista de prea multe ori. „Ritualul meu putea să înceapă. M-am dat cu parfumul lui Colin, primul strat de protecţie. Am încheiat nasturii cămăşii lui, al doilea strat. Am îmbrăcat hanoracul lui, al treilea strat. Mi-am strâns părul umed ca să-i păstrez aroma de căpşune, al patrulea strat.” Titlul nu mi se pare cel mai bun, în principal pentru faptul că acţiunea se petrece, cu preponderenta în Irlanda iar cafeneaua ce dă numele cărţii se afla în mijlocul Parisului. În Irlanda, trimisă acolo mai mult forţată decât din propria voinţă de…