Un Sfârşit pentru fiecare nou început

„Patru prieteni din copilărie se întâlnesc – din întâmplare – după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva pe aceștia, în afară de trecut? Nu știm. Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? Poate amintirea să-i unească? Vom vedea…” (regizorul Leta Popescu).

Nu am ştiut mai nimic despre această piesă. Nici măcar citatul de mai sus nu îl cunoşteam. Ştiam un detaliu sumbru de care fiecare ne izbim la un moment dat, sfârşitul. În orice formă în care îl găsim, sfârşitul suna sumbru pentru unii, un nou început pentru ceilalţi. Am văzut pe scenă patru personaje. Mi-a plăcut sala de spectacol mică, faptul că actorii au fost extrem d aproape de noi şi m-am simţit, la un moment dat, parte din piesă.

Îi cheamă Cristi, Catinca, Alex, Radu și Sânziana. Sunt genul de oameni pe care fiecare dintre noi ar putea să-i fi cunoscut în copilărie. Cristi, care este şi naratorul poveştii, este mort de trei zile. Tot el ne face intrarea în sufletele, minţile şi vieţile foştilor săi prieteni din copilărie. Personajele au vieţi banale, pline de nefericiri, neîmpliniri, persoane absente şi dorinţe pe care le e teamă să le împlinească. Se reîntâlnesc la barul din sat, fiecare ajungând acolo din întâmplare, privindu-se reticenţi la început dar bucurându-se de revedere, fiecare în felul său.

Prin faţa ochilor ni se afişează amintiri din trecut, planuri pe care nu le-au împliniţi niciodată, temeri, dorinţe ascunse cărora nu le pot da glas şi fantezii pe care, de asemenea, nu le vor împlini niciodată pentru că le lipseşte curajul, dorinţa de a schimba ceva. Nu ştii ce este real şi ce este fantezie, nu ştii cine minte sau cine spune adevărul. Piesa Sfârşit, însă, ne prezintă şi continuarea, realitatea care ne izbeşte pe toţi la finalul copilăriei sau al unei etape de mult încheiate din care toţi avem ceva de învăţat şi celor cinci personaje care sunt sunt George Albert Costea (Alex), Romanița Ionescu (Sânziana), Raluca Păun (Catinca), Marian Politic (Radu) și Cosmin Rădescu (Cristi) vă vor intra în suflet extrem de repede.

Mi-a plăcut, enorm, interacţiunea lui Cristi cu publicul, modul în care cerea părerile celor aflaţi în sală şi posibilitatea publicului de a-şi închipui un sfârşit pentru piesa sau pentru anumite evenimente prezentate doar pe jumătate. De asemenea, scenele în care limbajul trupului era incredibil pus în scenă a fost, de departe, motivul pentru care am adorat piesa. Nu pot uita nici de secventele care mi-au invadat mintea precum un vulcan şi mi-a scos din străfundurile acesteia amintiri din copilărie, prieteni pe care nu i-am mai văzut de ani buni sau amintiri care mă dureau.

Scenografia piesei a purtat semnătura scenografei Gloria Gagu, recent absolventă de Arhitectură la Cluj-Napoca, aflată la debut. Debut sau nu, se simte amprenta cotidianului, a actualului de care ne lovim cu toţii şi pe care nu ai cum să îl raportezi la propria persoană. Decorul minimalist, în aparenţă, a dat posibilitatea actorilor de a exploata fiecare mic articol pus la dispoziţie pentru a crea povestea cât mai fidel, fără să obosească sau să fie prea încărcat cu detalii inutile de care nu se atinge nimeni. Eu vă invit, din suflet să vedeţi piesa, să o rumegaţi bine până veţi înţelege fiecare mic detaliu pe care aceasta vi l-a furnizat, sunaţi prietenii cu care nu aţi mai vorbit de mult şi ieşiţi la o cafea sau, pur şi simplu, regăsiţi-vă şi conspectaţi asupra vieţii voastre de acum şi a viitorului.

spectacolul „Sfârșit” este prima producție a stagiunii 2015-2016 și este primul dintre cele două proiecte regizoral-scenografice de dramaturgie contemporană românească, declarate câştigătoare la ediția a V-a a Concursului de Proiecte Regizoral-Scenografice pentru tinerii regizori şi scenografi români, organizat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu”. Dramaturgia spectacolului „Sfârșit” este o dramatizare după proza lui Florin Lăzărescu, semnată de Oana Hodade. Prozatorul ieșean Florin Lăzărescu este scenaristul filmelor regizate de Radu Jude: Lampa cu căciulă, 2006, câștigător a peste 50 de festivaluri internaționale de film pentru cel mai bun scurtmetraj, printre care Sundance, SUA; O umbră de nor, 2014, premieră la Cannes; Aferim!, 2015, Ursul de Argint la Berlinale, pentru cea mai bună regie.

Regizorul spectacolului este tânăra Leta Popescu, preocupată de dramatizarea literaturii contemporane românești pentru scenă, dar și implicată în proiecte interdisciplinare cu teme sociale și de responsabilizare civică. Leta Popescu activează atât în zona teatrului independent, cât și în teatrele de stat. În timpul studiilor (2010-2015) Leta Popescu a colaborat cu Teatrul Național Cluj, făcând asistenţă de regie la Steaua fără nume (regia Alexa Visarion), Sânziana și Pepelea (regia Alexandru Dabija), Mein Kampf (regia Alexandru Dabija) și Extratereștrii Clandestini (regia Eli Simon) și a participat la o serie de ateliere susținute de regizori precum Cristi Juncu, Bronwyn Twiddle, Alexandru Dabija, David Schwartz.