„Sora pierdută” de Flynn Berry este un nou thriller psihologic light apărut la Editurii Trei care doreşte să concureze cu cărţi precum „Fata din tren” sau „Fata dispărută„. Cartea o are în prim plan pe Nora care descoperă scena crimei propriei surori. De aici şi până la o viaţă dată peste cap, paranoia, lipsa încrederii, obsesii şi refugiu sunt doar câţiva paşi.
Cumva, ne putem da seama că este cartea unui autor debutant pentru că autoarea nu are o consistenţă în dezvoltarea acţiunii, trecând de la ritm alert la un ritm mult prea molcom. Compensează, totuşi, prin descrierile vivide pe care le crează şi modul în care înţelege psihicul uman cât să scoată în evidenţă schimbările Norei, zbuciumul interior al acesteia şi demonii care se nasc în subconştientul ei. Cumva, faptul că naraţiunea este realizată de o Nora în decădere se revede în fiecare pagină dar poate deveni destul de greu de urmărit acţiunea cărţii, din cauza acestui fapt, sau poate da senzaţia de anxietate cititorilor sensibili.
„Ce s-a întâmplat vineri în casa lui Rachel nu se potrivește cu nimic din jurul ei. Nici cu casa profesorului de peste drum. Nici cu vecina care călărește în padoc. Nici cu ulmii, nici cu mașina parcată în fața casei. Nu are niciun sens.”
Toată lumea este vinovată şi nevinovată, în acelaşi timp. Povestea celor două surori este atât de complicată, plină de secrete, iubire, resentimente, amintiri de tot felul încât ai impresia că nebunia care pune stăpânire pe Nora se datorează vinovăţiei. Aici nimeni şi nimic nu sunt ceea ce păr. Toată lumea ascunde câte ceva şi toată lumea interacţionează cu toată lumea. În cine să ai încredere?
„Tăcem și ne gândim la victime faimoase. Îmi împreunez mâinile în poală. Norii plutesc deasupra noastră.”
Cumva, am avut aşteptări foarte mari de la această carte din cauza descrierii care sugera că seamănă cu cele două cărţi amintite mai sus. Da, are elementele esenţiale ale unui thriller psihologic, o crimă oribilă, un narator neconvingător sau care naşte îndoieli, întorsături de situaţie, multe detalii, secrete greu de digerat pentru personajele cheie şi un final mai mult sau mai puţin neaşteptat.
Premisă de la care pleacă acest roman mi s-a părut extrem de interesant dar nu m-am putut conecta cu personajele sau evenimentele. Acest stil de naraţiune este preferatul meu, în materie de cărţi, filme şi seriale, dar această poveste nu a reuşit să mă prindă în iţele sale, să mă conectez cu personajele principale sau să mă şocheze finalul. Disfuncţionalitatea Norei aduce, oarecum, cu cea a lui Rachel Watson din „Fata din tren” dar fără factori atenuanți. Dar nici acea carte nu m-a impresionant prea tare aşa că înţeleg asemănările, totuşi m-a ţinut mult mai mult în suspans decât a făcut-o „Sora pierdută„.
Deşi cartea începe cu o crimă terifiantă şi cum putem afla împrejurările producerii acesteia, povestea legăturii indestructibile dintre două surori cu diferenţele, neînţelegerile, angoasele, neputinţele, secretele şi iubirea dintre ele pare să fie cheia misterului. De ce spun, totuşi, că totul este previzibil? Cumva, rezolvarea misterului este chiar acolo, autoarea nu încearcă să-l ascundă măcar. Ce face aceasta, este să îşi lase personajul să se piardă în propria minte, atrasă de proprii demoni şi să se dedubleze lăsând un om aproape pierdut în urmă.
Cumva, rolul thriller psihologic, acela de a ascunde cât mai adânc un mister pentru că acesta să iasă la iveală când şi cum te aştepţi mai puţin, lipseşte cu desăvârşire. Şi ar trebui să empatizezi cu personajele, să vrei să le îndrăgeşti, să fii în asentiment cu ele şi să simţi compasiune. Din păcate, nu am putut, în niciun fel, să empatizez cu personajele deşi eu însămi am o soră. Este modul în care autoarea decide să lase totul să se desfăşoare cum o fi doar ca să intervină la final cu un rezultat care era acolo de la început.
- Autor: Flynn Berry
- Editura: Trei
- Colecția: Fiction Connection
- Anul apariției: 2017
- Tip coperta: Brosata
- Nr. pagini: 288 pagini
Similare
No Comments