După „Şcoală supunerii” de Marina Anderson de la care am avut aşteptări mari pentru că mi-o doream de mult timp, dar care m-a lăsat cu un gust destul de amar, am aşteptat o bună bucată de timp înainte de a mă aventura spre lecturarea cărţii „Secrete întunecate” de Marina Anderson. De data aceasta autoarea decide sa ofera o poveste in jurul actiunilor erotice ceea ce aduce un plus cartii.
Deşi există o poveste care se vrea a da savoare acestei cărţi încărcate, aşa cum ne-a obişnuit autoarea, de scene erotice dintre cele mai diverse, un fel de GOT fără bătălii şi sânge, doar erotism în formele cele mai ciudate. Incestul e la el acasă, fără doar şi poate, iar ideile din spatele cărţii nu par să aibă o bază reală concretă.
Harriet este o tânără cu un job banal, o logodnă care nu-i aduce nicio plăcere şi o viaţă plictisitoare pe care doreşte să o schimbe. Renunţând la absolut tot şi încercând să o ia de la zero, ajunge într-un fel de casă a erotismului unde locuieşte o familie cel puţin bizară: ea, el şi fratele ei vitreg. Rowena, actriţă celebra intrată într-un con de umbra încercând să se relanseze dar, în acelaşi timp să decidă cine merita acel loc special în inima sa, soţul ei sau fratele ei vitreg. Lewis, director de film care încearcă să-şi ajute soţia să redevină acea stea a cinematografiei dar să-şi dovedească, în acelaşi timp, meritul de a fi iubitul ei permanent. Şi un frate vitreg despre care nu avem prea multe detalii, doar că a venit la pachet cu ea în această căsnicie devenită un triunghi amoros ciudat.
Aceasta Harriet devine pionul ment să le salveze celor doi căsnicia, aşadar, sub pretextul unui job de asistenţă pentru aceasta actriţă, ajunge să fie folosită ca personaj secundar într-un film bolnav realizat de un cuplu care are nevoie să aibă un motiv de a rămâne împreună. Şi cum planurile de casă nu se potrivesc cu cele din târg, tot filmul organizat la început devine o cu totul altă învălmăşeala care schimbă, complet, regulile jocului.
Acum, nu mă înţelegeţi greşit, am citit destul de multe cărţi erotice dar stilul autoarei este, de departe, cel puţin bizar. De acord, în această carte a pus mai mult efort în construirea personajelor dar ele tot dau impresia unor marionete pe o sârmă, controlate de un păpuşar mai mult sau mai puţin vizibil, dând impresia că nu au o autoritate proprie şi nici nu se descurcă singure. Sau, ca să păstrăm tonul cărţii, par a urma un script oferit de cineva dar în care nu cred ci pe care îl urmează orbeşte fără să pună întrebări şi nu oferă sugestii.
Cartea are 200 de pagini, ceea ce înseamnă că te ajută să treci repede prin ea cu tot ce înseamnă povestea controversată a unei familii bazare cu înclinaţii greu de înţeles sau acceptat chiar şi pentru cei mai open minded dintre noi. Încă mai cred că Anderson este strict despre erotic şi nu despre poveste şi acum m-am convins pe deplin de acest lucru.
- Autor: Marina Anderson
- Anul aparitiei: 2015
- Editura: Trei
- Colectia: Eroscop
- Tip coperta: Brosata
- Numar pagini: 200
No Comments