Şcoala supunerii de Marina Anderson

5 iulie 2015

Azi voiam să continui seria de cărţi poliţiste pe care am început-o în urmă cu trei zile. Ieri pe zi, însă, am reuşit să termin lecturarea unei cărţi de la care aveam aşteptări mari pentru că mi-o doream de mult, dar care m-a lăsat cu un gust destul de amar. În primul rând pentru că nu este o carte pentru femei. Este o carte pentru bărbaţi şi îţi dai seama de acest lucru destul de repede. Dar pentru că speram că într-un final să fiu surprinsă cumva, nu să citesc tot felul de clişee sau evenimente absolut previzibile pentru cineva care a citit ceva literatura erotică în viaţă. Cartea este prezentată ca „Un roman indecent despre emancipare sexuală şi acceptare a propriului erotism”. De fapt, îi ajută pe bărbaţi să descopere cum pot să îşi ajute partenerele în intimitate. Romanul a avut şi replici savuroase şi evenimentele din interiorul Paradisului sunt exact aşa cum ar trebui să fie: explicate, detaliate şi foarte incitante. Dar atât. Nu există o poveste bună în afara zidurilor acestui club exclusivist.

Natalie Bowen, o femeie de carieră din Londra, este invidiată de multă lume, însă viaţa ei personală e un dezastru. Bărbaţii nu pot să se împace cu succesul ei, iar Natalie crede că nu va găsi niciodată fericirea adevărată. Când aude despre o şcoală exclusivista de weekend numită Paradisul, un loc unde vizitatorii sunt iniţiaţi în plăceri pe care nu şi le-ar fi imaginat niciodată, Natalie e şocată de idee – totuşi nu reuşeşte să-şi înfrângă dorinţa de a afla mai multe. Aşadar, decide că e timpul să-şi alunge temerile. Ajunsă la Paradis, îl cunoaşte pe enigmaticul şi disciplinatul Simon, un bărbat obişnuit să obţină tot ce vrea.

Dupa doar un singur weekend devenise dependenta de placerile pe care invatase sa le savureze aici, in acest asezamant foarte special. Daca cineva i-ar fi spus cat de erotic i s-ar parea sa fie fortata sa se supuna, sa devina obedienta, i-ar fi ras in nas. In toate relatiile, ea detinuse controlul si asa ii placea sa fie. Dar experienta ei la Paradis o schimbase complet… “

Evenimentele trec rapid unele pe lângă celelalte, concentrându-se doar la ceea ce se întâmplă în interiorul Paradisului. Niciun detaliu despre viaţa personală a personajelor principale, evenimentele din afară Paradisului succedându-se cu o repeziciune care nu îţi permite să analizezi caracterul persoanelor sau să le vezi în postura de oameni de afaceri ocupaţi şi stresaţi. Dacă la începutul romanului aveam impresia că este o carte promiţătoare, pentru că se ofereau detaliile necesare pentru a construi o poveste, de la mijlocul cărţii autoarea lăsa impresia că şi-a dorit să o termine cât mai repede, oferind un final absolut previzibil, banal şi neîncărcat de sexualitatea şi pasiunea cu care ar trebui să se încheie un roman ci cu o partidă de sex în patru cu un alt cuplu cunoscut la Paradis.

Acest roman este pentru bărbaţii dornici de a afla cum funcţionează trupul unei femei şi cum pot contribui ei la plăcerea acesteia. Recomand romanul acestora şi femeilor care caută o carte în genul Fifty Shades, dar fără o poveste prea romantică în spate. Consider că este o carte care nu o să satisfacă toate gusturile. Dacă nu sunteţi siguri că doriţi să păşiţi în această lume libertină şi depravată, atunci nu este o carte pentru voi. În schimb dacă doriţi să vă testaţi limitele şi vreţi o provocare, atunci este o carte care chiar vă va testa din plin autocontrolul.

  • Autor: Marina Anderson
  • Anul aparitiei: 2013
  • Editura: Trei
  • Colectia: Eroscop
  • Tip coperta: Brosata
  • Numar pagini: 224

Partajează asta:

Wrap Up

Şcoala supunerii

  • 6/10
    Suspans
  • 7/10
    Actiune
  • 10/10
    Erotism
  • 6/10
    Intriga
  • 7/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Simplitatea
  • Erotismul
  • Ritualurile

Mi-au displăcut

  • Asemanarea cu Fifty Shades
  • Banalitatea povestii
  • Lipsa detaliilor
  • Absenta povestii
  • Previzibilitatea

2 Comments

  • Barbalata Mirela 12 iulie 2016 at 06:53

    Nu ma socheaza astfel de carti mai ales ca mi-a placut la nebunie 50 de umbre ale lui Grey. Dar, ca si tine, as vrea si o poveste de dragoste . Altminteri as privi-o ca pe o lectie de sex 😉

    • Ianolia 12 iulie 2016 at 09:11

      Din 50 de umbre mi-a placut povestea de dragoste, desi oricand prefer seria Sylviei Day in detrimentul sau. In aceasta nu exista dragoste, doar nevoia de apartenenta la ceva. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.