Seara trecută am avut ocazia de a viziona avanpremiera filmului Resident Evil: The Final Chapter la Inspire Cinema, cinema 3D Craiova aflat în incinta redeschisului centru comercial Mercur. În general nu sunt mare amatoare de filme SF, Horror aşa cum este clasat acesta, pe lângă aventură, dar pot să spun că eram destul de curioasă, în special pentru că văzusem primele trei filme ale seriei cu mult timp înainte.
Programul nu mi-a permis să fac legătura între întreaga serie de cinci filme şi capitolul final, al şaselea şi aparent ultimul al seriei. Ceea ce m-a bucura, însă, este faptul că este construit astfel încât să înţelegi povestea, sau cel puţin cum se ajunge din punctul a al seriei, primul film, în punctul z ai seriei, ultima parte. Filmul debutează cu o retrospectivă a vieţii lui Alice şi face legătura între trecutul şi viitorul ei şi al întregii omeniri. Desigur răsturnările de situaţie nu întârzie să apară, la fel ca şi momentele cheie, cadre surprinse cât să te cam dau peste cap, apariţii ciudate care îţi fac inima să galopeze teribil şi un moment cât se poate de previzibil.
Resident Evil: The Final Chapter este cel de-al şaselea, şi aparent, ultimul film din seria Resident Evil. Toate cele şase filme ale seriei urmăresc parcursul unei serii de şapte jocuri video, ultimul apărând, de asemenea, în acest an. În afară de filme, seriei i s-au dedicat benzi desenate, jucării, romane, etc. Această ultimă parte mi-a adus, cumva, aminte de Noaptea morţilor vii pentru că virusul T, o adevărată bombă chimică, a afectat orice formă de viaţă de pe Terra transformând orice întâlnea în cale în morţi vii însetaţi de sânge, carne umană şi *stereotip* creier.
Primul joc din seria aceasta a fost lansat în anul 1996 şi se focuseaza pe serii de omucideri, cu caracter canibal, care au loc în Raccoon City din regiunea Arklay Mountains în vara anului 1998. Primul film din serie a fost lansat în 2002. Umbrella Corporation, o corporaţie internaţională, se afla în spatele creării virusului T, menit iniţial să salveze viaţa fiicei unuia dintre cei doi investitori. Alice, interpretată de Milla Jovovich este personajul central al seriei şi tot cu aceasta începe şi ultima parte a seriei. Aşa cum spune Milla Jovovich „You need to get back to the beginning to find the end” şi exact asta face această ultimă parte.
Resident Evil este, de departe, cea mai de succes francize de film ce are la bază un joc video. Nu ştiu dacă s-a vrut evidenţierea problemelor legate de obsesia unui om sau unui grup de oameni, dar religia, în această parte cel puţin, pare un punct central al întregului plan menit să distrugă omenirea. Bazându-se pe Biblie, pe ideea Apocalipsei şi a Armaghedonului, din dorinţa de a conduce un popor „purificat”, dr. Alexander Isaacs porneşte, în mod deliberat, acest proces asumându-şi, într-un fel, calitatea de lider absolut, de conducător ce are drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor săi.
Dacă eşti pasionat de acţiune, SF, zombie şi momente care îţi tăie răsuflarea, de teamă, acest film îţi va fi pe plac. Momentele în slow motion, analizarea situaţiilor pentru a stabili acţiunile următoare, prioritizarea fiecărui pas nou pentru ca planul să dea roade şi milioane de zombie gata să înconjoare Stupul, sediul central al Umbrella Corporation, sunt cele care îţi rămân în mine, sau pe retină ca să păstrăm finalul filmului cât mai mult timp în memorie. „Sometimes I feel like this has been my whole life. Running. Killing.” este replica lui Alice spre sfârşitul filmului. Dacă sunteţi curioşi de ce îşi pierde aceasta, constant, memoria şi cum se trezeşte în situaţii extreme, filmul rulează la cinematograf.
Sunt, extrem, de curioasă ce părere vor avea fanii seriei despre această ultimă parte. Sunt sigură că vor avea mult mai multe de zis. Cumva mi se pare că acest ultim film încearcă să încropească toată seria într-o singură bătălie finală, dar schimbând povestea jocului astfel încât acest ultim film să se adreseze unui public nou, neiniţiat în seria Resident Evil.
No Comments