„Anul în care te-am întâlnit” este cel de-al zecelea roman al Ceceliei Ahern şi câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction. Am lecturat alte câteva romane ale autoarei, „P.S. Te Iubesc”, „Cadoul” si „Cartea viitorului”, şi fiecare mi se pare unică. Subiectele abordate sunt sensibile pentru orice om datorită faptul că spun poveşti triste cu finaluri mai mult sau mai puţin fericite. Mi se pare, cumva, că există o asemănare fantastică între Cecelia Ahern şi Guillaume Musso din acest punct de vedere.
Nici în acest roman Ahern nu se dezice de simbolistică, disecarea spiritului uman, evidenţierea angoaselor şi gândurilor menite să dea lumea oricui peste cap, apatia, introducerea maximelor sau citatelor menite să te ajute în empatizarea cu toate personajele operei, străbătute de tot felul de demoni interiori.
„Mă simt altfel. Gândesc prea mult şi mă concentrez asupra unor obiective care înainte nu-mi ocupau deloc mintea.”
Simbolistica pregnantă a romanului de faţă, este asemănarea protagonistei cu o grădină, asemănare evidenţiată pe tot parcursul romanului. Trecerea prin toate cele patru anotimpuri ale grădinii este, de asemenea, marcată prin părţi bine delimitate şi numite ca atare:
Iarna – „Perioadă de inactivitate şi degradare.”
Primăvara – „Abilitate de a reveni la forma iniţială după o perioadă de suferinţă.”
Vara – „Perioadă de dezvoltare, de perfecţionare, de frumuseţe înaintea declinului.”
Toamna – „Perioadă de maturitate.”
A fost extrem de uşor să mă identific cu Jasmine, protagonista romanului, dar şi cu celelalte personaje ale acestuia. Viaţa fiecăruia este complexă, avem parcursuri separate, ceasuri care ne delimitează elementele definitorii ale vieţii şi momente când, pur şi simplu, ni se pare că nimeni nu ne înţelege. Sunt zile şi zile, stări şi stări care ne-am dori să treacă sau să stagneze, măcar puţin. Uneori ne forţăm să fim în rând cu ceilalţi şi alteori doar preferăm să ieşim din turma dezolantă de oameni cu vieţi, aparent, perfecte şi să ne focalizăm energia pe ceea ce ne face fericiţi. Doar că societatea nu ţine de un singur individ şi unele tertipuri ni se înrădăcinează pregnant în fiinţă şi nu ne putem dezice de ele, cel puţin nu în totalitate.
„Ca să zbori, trebuie să-ți cureți mai întâi mizeria de pe aripi. Iar primul pas e să identifici mizeria.”
Chiar şi numele personajelor cheie ale romanului sunt menite să accentueze importanţa grădinii, metamorfozei şi schimbărilor din viaţa fiecăruia dintre noi. Jasmine și Heather, două surori denumite după flori ce se regăseau în grădina bunicului lor. Bunicul se cufunda, adesea, în grădina sa ce-i făcea apropierea de pământ şi de stabilitate mult mai facile. Jasmin ajunge să-i urmeze acest exemplu devenind parte din vindecarea sa.
Jasmine şi Matt, protagonista romanului şi vecinul de peste drum, se ajută reciproc în descoperirea şi redescoperirea vieţii lor. Matt se confruntă cu un trecut violent ce încă îl apasă şi îl face să-şi piardă familia, să interacţioneze dificil cu soţia şi fiul cel mare şi să-şi piardă slujba. Jasmin, pusă pe liber timp de un an îşi revarsă furiile acumulate în ani, nemulţumirile şi nefericirile către Matt ca o răzbunare continuă pentru ceea ce crede ea că a însemnat momentul în care a început să se îndepărteze de oameni. Nu i-a cerut niciodată explicaţii, nu a pus în vedere problema ce o măcina şi a îngropat-o în subconştient. Cufundându-se în muncă, Jasmine nu a reuşit să se împace cu trecutul care, odată ieşit la iveală, o deformează sufleteşte şi este nevoită să schimbe ceva.
„Schimbarea mea n-a fost rapidă, și adesea transformările lente pot fi dureroase, dar ele se petrec chiar și atunci când nu ne dăm seama de asta. Privim înapoi și întrebăm „Cine era persoana aia?” , apoi ne gândim: „Cine am devenit?” Și care a fost momentul exact în care am trecut linia, în care o versiune a devenit cealaltă? Dar mulțumită încetinelii noastre ne amintim călătoria, ne dăm seama unde eram, încotro ne îndreptăm și de ce. Destinația poate fi complet necunoscută, dar suntem recunoscători pentru drum.”
Este o poveste de dragoste, de dragoste faţă de sine. Îţi dă posibilitatea să renunţi la prejudecăţi, stereotipuri, nevoia de a ţine de un anumit lucru sau om din viaţa ta şi de a înţelege că viaţa acestuia nu este responsabilitatea ta. Jasmine învaţă să-şi facă ordine în viaţa de care fugise mereu, să ierte şi să se ierte şi astfel să realizeze că rolurile pe care şi le-a asumat şi viaţa pe care a dus-o se învârteau în jurul celorlalţi şi, în egală măsură, era menită să o îndepărteze de ceilalţi, să o izoleze şi să o facă să uite.
Finalul este imprevizibil, apar personaje cheie care schimbă povestea, se întâmplă anumite evenimente care te bulversează şi totul se încheie cu un cumul, fantastic, de energie pozitivă, rememorare, întrebări şi răspunsuri, gânduri şi idealuri, însiropate cu multă meditaţie! Lectura plăcută!
Multumesc, din suflet, Editurii All pentru fantastică oportunitate de a lectura această carte care m-a făcut să meditez, intens, la propria-mi viaţă.
- Autor: Cecelia Ahern
- Editura: ALL
- Colectia: Strada Ficţiunii
- Anul aparitiei: 2015
- Tip coperta: Cartonata
- Nr. pagini: 384 pagini
4 Comments
Nu am citit nimic de aceasta scriitoare. Din pacate 🙁
Mereu intervenea ceva iar atunci cand erau reduceri stateam prost cu banii 🙁
Pe autoare o am pe lista de dorinte 😛 😉
Se aseamana, destul de mult, cu Musso. Daca aveti ocazia, ii puteti da o sansa! Si pe mine ma „fura” o multime de titluri in fiecare luna. 😀
Actiune
0
Suspans
0.3
Psihologie
0
Intriga
0
Personaje
0
Pare stilul meu de carte, e pe wishlist pentru luna urmatoare, vad ca mai sunt si alte carti scrise de Cecelia Ahern pe ALL 🙂
Ma bucur daca am reusit sa va starnesc interesul. All a tiparit toate cartile scriitoarei, asa ca gasiti toate cele zece carti ale acesteia. 😀