Povestea lui O de Pauline Reage

20 iunie 2015

Povestea lui O” de Pauline Reage la prima vedere este o carte ambiguă. Personajul principal fiind o femeie pe nume O. Atât, doar O. Nu se ştie dacă numele ei începe cu O sau dacă este un O de mirare sau O de la orgasmele pe care aceasta le are. Întrebările legate de numele, identitatea sau ocupaţia acestei femei, persistă până la final fără să-şi găsească un răspuns.

Povestea lui O este o carte extrem de greu de digerat, traumatizantă dar foarte bine scrisă. Nu m-am putut pune nicio clipă în pielea lui O pentru că ea este precum o păpuşă în mâinile unui păpuşar, modelată şi manevrată după bunul plac al stăpânului său. Am lecturat această carte la câteva luni după ce am terminat seria 50 shades of Gray. Pentru că în seria lui Gray autoarea dă de pământ cu BDSM-ul, am vrut să citesc şi o carte în care acesta este prezent în forma sa cea mai apropiată de realitatea tehnicilor BDSM.

Am citit ceva literatură erotică în viaţă şi am citit destule cărţi de psihologie ca să înţeleg că mintea umană este, câteodată, un ţinut plin de cele mai întunecate experienţe, gânduri şi trăiri. Despre această carte, care m-a bulversat teribil deşi am lecturat-o în cel mai liniştit loc în care am fost în această viaţă, nu am o părere anume. M-a şocat, acest lucru este cert. Povestea lui O este deosebit de pudică și de decent scrisă. N-o să găsiți cuvinte vulgare nici dacă le căutați expres. O să găsiți eufemisme precum „despicătura de sub pântec”, „blănița de sub pântec ” și altele asemenea.

În prima parte a cărţii, ni se prezintă O care este dusă la Roissy de iubitul ei, Rene. Aici înţelegem cât de uşor de manevrat este O, împinsă de sentimentul de iubire să îi facă pe plac iubitului său de care este dependentă. La Roissy, O suportă destul de multe, de la biciuiri şi până la relaţii sexuale cu o multitudine de bărbaţi necunoscuţi şi momente în care este legată. O este extrem de impersonală şi, deşi îi urmăreşti povestea, ştii ce face şi în ce momente, de fapt nu afli absolut nimic despre ea. Nu ştii ce gândeşte, ce simte, cât şi cum suportă toate câte i se întâmplă. În afară de iubirea pentru Rene, o iubire bolnavă care o încătuşează, nu ştii ce e cu ea.

În continuare, e dăruită prietenului lui Rene, Sir Stepehen și O ajunge să-și schimbe direcția iubirii de la unul la celălalt. Am crezut în acest punct că O se va schimba, dar lucrurile devin tot mai neclare şi intrigante pentru mine, neobişnuită cu asemenea fel de dependenţă.
Acestea sunt doar câteva detalii legate de această carte care m-a marcat destul de profund până la final când lucrurile se complică şi mai tare şi O se dematerializează şi mai tare, se degradează trupeşte, sufleteşte şi mintal. Rămâne, totuşi un roman în faţa căruia am rămas cu o multitudine de întrebări. Am încercat să îi caut scuze lui O, să mă pun în pielea ei pentru a înţelege mai bine atitudinea sa faţă de tot ceea ce trăieşte şi modul în care mintea ei, cel puţin până spre final, se degradează atât de tare încât devine doar o umbră fără direcţie şi doritoare de stăpânul care să îi controleze, în continuare, viaţa.

Nu este o lectură pentru oricine. Ar trebui să ştii cât anume poţi suporta sau câte îţi poţi imagina înainte şi după lecturare, ca să fii pregătit sufleteşte şi spiritual înainte de a o citi.

  • Autor: Pauline Reage
  • Editura: Trei
  • Colectia: Eroscop
  • Anul aparitiei: 2012
  • Tip coperta: Brosata
  • Numar pagini: 180

Partajează asta:

Wrap Up

Povestea lui O

  • 8/10
    Suspans
  • 9/10
    Actiune
  • 10/10
    Etotism
  • 7/10
    Intriga
  • 9/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Autenticitate
  • Intriga
  • Personaje
  • Limbaj digerabil
  • Psihologia

Mi-au displăcut

  • Drama
  • Complacerea
  • Trauma ulterioara lecturii
  • Lipsa unor informatii
  • Absenta unui final concret

6 Comments

  • Xaara Novack 21 iunie 2015 at 19:08

    Imi place mult recenzia ta, in ciuda faptului ca nu-i genul meu de literatura. Cred ca as citi cartea, daca as avea ocazia. Pentru ca imi starneste curiozitatea. Incepand cu numele eroinei, care cred ca se leaga mult de continutul cartii.
    Abia astept sa vad ce mai citesti! <3 Tu lecturezi carti diferite de ceea ce citesc eu, care sunt ceva mai clasice si conservatoare? poate...ma gandesc, Asa mai largesc putin paleta. Macar citind recenzii. Te pup!

    • Ianolia 21 iunie 2015 at 19:10

      Trebuie sa citesc si ceva literatura clasica, intr-adevar. Am cam neglijat-o in ultimii ani, mai ales dupa terminarea liceului. Ma gandeam sa diversific literatura. Cine stie cum imi vin idei noi de carti si schimb registrul. Mai mult sau mai putin interesanta decat ceea ce citesc de obicei este aceasta carte.
      Tu sigur ai putea-o digera, dar ma indoiesc de multi altii, asa ca nu as sti nici cui sa o recomand pentru ca este destul de dura. Ca experienta in materie de literatura este ok, mai ales ca este scrisa undeva la inceputul anilor 50. 🙂
      Te pup si te imbratisez cu drag! :*

  • Alex`andra 21 iunie 2015 at 19:18

    Cu siguranță mă voi uita după această carte data viitoare când voi trece prin librărie. Mersi de pont !

    • Ianolia 21 iunie 2015 at 19:20

      Ma bucur daca ti-am trezit interesul si curiozitatea. Cel mai probabil, in librariile online sunt preturi mai bune decat in librariile „fizice”. 🙂 Multumesc si o seara frumoasa! 🙂

      • Alex`andra 21 iunie 2015 at 19:20

        Cu siguranță, însă-mi plac romanele clasice, pe hârtie…

        • Ianolia 21 iunie 2015 at 19:22

          Si eu le prefer pe acelea, pentru mirosul inconfundabil, pentru faptul ca imi place sa frunzaresc cartea. Dar in librariile online se vand si carti in format tiparti. Pe numele cartii este un link spre o astfel de librarie 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.