Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin Lugand este prima carte a autoarei pe care am lecturat-o. La prima vedere, titlul este menit să îţi capteze atenţia şi, zic eu, reuşeşte. Cartea este subţirică şi urmăreşte povestea Dianei care se vede pusă în faţa unei realităţi crude atunci când îşi pierde fiica şi soţul.
Având la bază un subiect atât de tragic, mă aşteptam că psihologia protagonistei să fie mai bine conturata, mai bine definitivată şi mai bine pusă în context, având în vedere că subiectul poate fi abordat în extrem de multe moduri. Dar nu am plâns şi nici nu am putut fi de acord cu protagonista de prea multe ori.
„Ritualul meu putea să înceapă. M-am dat cu parfumul lui Colin, primul strat de protecţie. Am încheiat nasturii cămăşii lui, al doilea strat. Am îmbrăcat hanoracul lui, al treilea strat. Mi-am strâns părul umed ca să-i păstrez aroma de căpşune, al patrulea strat.”
Titlul nu mi se pare cel mai bun, în principal pentru faptul că acţiunea se petrece, cu preponderenta în Irlanda iar cafeneaua ce dă numele cărţii se afla în mijlocul Parisului. În Irlanda, trimisă acolo mai mult forţată decât din propria voinţă de prietenul său cel mai bun Felix, Diana învaţă să redescopere viaţa de familie, sau apartenenţa la o familie care îi poartă de grijă continuu.
Mutarea în Mulranny şi faptul că se izolează de viaţa ei de zi cu zi dar şi de oamenii care o înconjoară chiar şi acolo, în mijlocul pustietăţii, par să îi deschidă Dianei inima puţin câte puţin, deşi stările sale de iritare, disperare, frica, dezamăgire, decepţie, s.a. îi îngreunează, la început, bună comunicare cu oamenii care, se vor dovedi a fi mai târziu, cel mai puternic stâlp de susţinere pentru ea şi singura posibilitate de a-şi salva viaţa.
„Stând la biroul lui Colin cu un atlas în față, parcurgeam harta Irlandei. Cum să-mi aleg mormântul sub cerul liber? Ce loc ar putea să-mi aducă pacea și liniștea necesară ca să fiu față în față cu Colin și Clara?”
Aici sufletul i se redeschide şi trăieşte o poveste tumultoasă de dragoste şi distanţare cu nepotul familiei de la care închiriază casa, Edward, o persoană la fel de ancorată în propriile gânduri şi prins în propria realitate. Având amândoi o multitudine de demoni interiori şi sentimente încarcerate în spatele atitudinii nepăsătoare şi a caracterului solitar, relaţia dintre ei pare să îi distrugă şi să îi vindece concomitent.
Cartea e foarte uşoară şi mă aşteptam la mult mai multă acţiune, mult mai multă determinare din partea personajelor şi mai puţină milă faţă de sine din partea acestora. Mi se pare că subiectul putea fi mult mai bine fructificat dar asta nu mi-a înfrânat curiozitatea de a lectura cel de-ai doilea volum.
No Comments