Nuntă însângerată de Federico Garcia Lorca

26 martie 2017

Nuntă însângerată de Federico Garcia Lorca a fost scrisă în anul 1933 şi este considerată o capodoperă pentru dramaturgia contemporană. Nu este genul de spectacol care să te lase nepăsător. Inspirat din celebră operă Romeo şi Julieta, spectacolul prinde, cumva, accente contemporane. Spaţiul în care se desfăşoară acţiunea este un teren de tenis, coloana sonoră te duce cu gândul la celebrele confruntări mafiote din Mexic, personajele sunt complet atipice şi există elemente care, pentru unii, pot fi surprinzătoare. Apoi avem umor, întrebări ale căror răspunsuri nu par a fi uşoare, răzbunare, sete de sânge, avariţie, adulter şi societatea care judecă în mod constant.

Avem o multitudine de personaje. Apoi, spectacolul are două planuri cu personaje diferite care, la un anumit punct se regăsesc faţă în faţă dar apar şi evenimente desfăşurate pe repede înainte. E foarte probabil să fii puţin confuz. Este genul de scriere care trebuie văzută şi apoi revăzuta pentru a-ţi porni rotiţele. Este acel gen de spectacol complex, plin de simbolistica, învăţături spirituale şi umor mai mult sau mai puţin la îndemâna oricui.

Spectacolul este fascinant, copleşitor, greu dar şi amuzant, satiric, ironic şi dezvăluie comportamente şi tertipuri umane pe care, cu atenţie şi răbdare, le putem identifica şi în personajele de pe scena vieţii noastre. Ceva mai sângeroasă decât opera lui William Shakespeare, această piesă este mult mai actuala. Este o poveste spălată cu sânge scurs undeva într-un trecut care şi-a lăsat amprenta în mentalul colectiv. Desigur, complexitatea personajelor, schimbările care se produc în sânul a două familii şi deciziile pe care acestea le-au urmat de-a lungul întregii existenţe sunt uşor de înţeles şi, în acelaşi timp, nasc întrebări în mintea spectatorilor cu privire la necesitatea violenţei sau nevoii de răzbunare ori viaţa personajelor ar fi avut un alt parcurs dacă acea sete, cruntă, de răzbunare ar fi fost stinsă încă de la început. Şi dacă ar fi fost stinsă, cum s-ar fi putut reuşi un asemenea compromis pentru ca generaţiile următoare să nu pornească în viaţa mânjiţi cu drame ale trecutului. Pentru că din câte ne dăm seama din desfăşurarea acţiunii, setea de răzbunare şi nevoia de evadare dintr-un mediu toxic devin laitmotive pentru personaje.

Scena este plină şi personajele trebuie urmărite cu atenţie. Vorbim despre nu mai puţin de şaisprezece actori. E interesant să-i revăd munca lui Andrei Măjeri pe scena Naţionalului craiovean, al doilea astfel de spectacol, primul fiind Exploziv. Scenografia este semnată de Irina Chirilă, coregrafia este realizată de Flavia Giurgiu, iar orchestraţia şi pregătirea muzicală îi aparțin lui Katalin Incze. Spectacolul este pus în scena sălii Amza Pellea a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova.

4 Comments

  • Mirela Barbalata27 martie 2017 at 20:45

    Sincert nu am auzit de aceasta piesa. Sa inteleg ca iti place teatrul 🙂

    • Ianolia30 martie 2017 at 17:33

      Mie mi-a fost recomandata de un prieten mult mai acticv in aceasta zona. Da, aveti perfecta dreptate! Ador teatrul si mi se pare un mod bun de relaxare si invatare. 😀

  • Ana5 aprilie 2017 at 22:03

    O piesa absolut incantatoare ! Singura mea „suparare” este ca nu pot sa alcatuiesc un playlist al tuturor melodiilor ce s-au auzit …

    • Ianolia5 aprilie 2017 at 22:41

      Intr-adevar! Eu am incercat, sincer, cu Shazam sa mai pun ceva la punct dar nu mi-a iesit pe cat mi-as fi dorit. 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *