Spre deosebire de cartea de debut, volumul „Nişte răspunsuri” de Mihaela Rădulescu îmbină ficţiunea cu publicistica (câteva articole din Elle, revistă în care Mihaela Rădulescu semnează o rubrică de 5 ani, şi câteva texte care au apărut în rubrica „De pus pe gând“ din Jurnalul Naţional).
„Când nu-ţi este dor de nimeni, eşti prea tânăr să-ţi dai seama…
Când mereu ţi-e dor de cineva, eşti un om plecat departe, care şi-a lăsat sufletul de unde a plecat…
Când nu ştii ce simţi, când nu ştii de ce eşti agitat, nervos, cu capu-n nori şi cu gândurile vraişte, nu da vina pe tine – recunoaşte că ţi-e dor şi uită-te spre fiinţă care te-a răvăşit. Du-te până la ea şi vei da de tine, întreg.„
Am vrut să citesc această carte pentru a cunoaşte omul Mihaela Rădulescu, nu vedeta de televiziune pe care o vânează tabloidele în căutarea unui subiect senzaţional. În paginile cărţii regăseşti inevitabil bucăţi din sufletul tău, citind despre viaţă, despre oameni, despre familie, despre iubire, despre dezamăgiri şi cel mai important, despre speranţă! Stilul simplu, fără cuvinte pompoase, te cucereşte pe loc şi îţi dă sentimentul de familiaritate.
Eseul care dă titlul cărţii, cuprinde 50 de întrebări la care, în incipit, autoarea promite, solemn, să răspundă sincer şi fără ocolişuri, oferind cu generozitate şi cu drag cititorilor inteligenţi o parte din ceea ce reprezintă Mihaela Rădulescu dincolo de tot ce se vede cu ochiul liber. Din tot chestionarul acela, pe mine m-a impresionat, sincer, întrebarea din final:
„Care a fost cel mai romantic moment din viaţa ta? Iar dacă n-a fost, cum ar arăta el? […] Locul pe care, când pun capul, e fericire la fiecare a doua bătaie de inimă…”.
Mi-a plăcut să văd umanitatea din sufletul unei femei pline de viaţă, de dor şi de iubire. Am avut ocazia să dezbrac de secrete o femeie ca oricare dintre noi, exceptând faptul că nu toate avem curajul să admitem când ne este greu, că avem nevoie de ajutor câteodată, că ne este dor, că iubim şi mai ales că suferim în tăcere, fiind capabile ca a doua zi să păşim pe stradă purtând armura delicată a femeii care vrea să se protejeze de întrebările la care s-a săturat să răspundă.
„Când m-am îndoit cel mai tare de mine şi când n-am mai ştiut cum să-mi răspund la întrebări (alea pe care le avem cu toţii…), am căutat nişte răspunsuri în privirea unor fiinţe foarte dragi – şi am găsit acolo, fără vorbe şi paranteze, răspunsuri seducătoare. Se făcea ca-n privirea care mă iubea cel mai mult trăia unul dintre cele mai rare şi mai preţioase răspunsuri pe care le obţii într-o viaţă de femeie…
L-am găsit în privirea copilului meu.”
Însă dincolo de toate cuvintele frumoase, aşezate aspectuos într-o ordine aparte în cartea cu răspunsuri şi-ntrebări năucitoare, cel mai frumos şi mai sensibil fragment pentru care merită să citeşti întregul volum rămâne cel din eseul „3 zile. Studiu despre tine”:
„Locuiesc vis-a-vis. Te văd în fiecare dimineaţă gol, cu ferestrele larg deschise. Nu mă arăt, căci asta te-ar face să zâmbeşti. Te studiez. Număr femeile pe care le porţi seara şi le încercuiesc pe cele care şi-au câştigat dreptul să deschidă fereastra dimineaţa. Îţi ştiu chipul speriat când eşti singur şi te-am văzut de-atâtea ori plângând după ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ţi-am văzut toate măştile, căci într-o zi ai lăsat ferestrele deschise şi la pod. Trebuie să urci în fiecare zi treptele acelea, singur, ca să-ţi alegi cine vrei să fii. Cred că doar în 3 zile din ultimul an ai trăit fără nicio mască. Şi atunci îţi venea mereu în vizită aceeaşi femeie. Doar atunci închideai ferestrele. Toate. Şi trăgeai perdelele. Toate. Şi plecau. Toate celelalte. Intră cu spatele drept la tine, dar ieşea fugărită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi ştiut atât de bine… atât de rău, de fapt. Nu iubi. Aşteaptă să vin să-ţi fac curăţenie.”
- Autor: Mihaela Rădulescu
- Editura: Polirom
- Colectia: HORS COLLECTION
- Anul aparitiei: 2013
- Tip coperta: Brosata
- Nr. pagini: 228 pagini
No Comments