Movila Miresii de Maria Dumitraşcu

6 mai 2020

Movila Miresii” de Maria Dumitraşcu a venit ca o surpriză fantastică din partea autoarei căreia îi mulţumesc pentru faptul că mi-a dat posibilitatea de a lectura un nou roman după ce, la începutul anului, citisem prima sa carte, „Trec anii şi tu nu mai vii„.

La fel cum s-a întâmplat şi cu primul roman al Mariei pe care l-am citit, nu am avut mari aşteptări, nu am vrut să ştiu prea multe detalii despre roman înainte de lecturarea efectivă şi am avut anumite reticenţe, nefiind un fan al multor autori romani contemporani. În general nu prea citesc detalii despre cărţile pe care aleg să le citesc ci aştept să fiu surprinsă, pozitiv sau negativ. Şi am fost surprinsă din nou de Maria şi modul sau liniştit în care te ia de mână şi efectiv îţi face cunoştinţă cu personajele sale. În acelaşi timp înţelegi cu câtă iubire îşi prezintă personajele şi din felul în care le prevesteşte soarta.

Aici, să fiu sinceră, faptul că nu am ştiut mai nimic despre soarta a trei personaje foarte importante, autoarea lăsând la îndemâna cititorului soarta acestora, a fost singurul lucru care nu mi-a plăcut la carte. Cumva, mi se pare că autoarea încă nu se poate hotărî dacă şi cum să le dea drumul personajelor, nefăcându-se responsabilă de soarta lor. Din păcate, aici te poţi gândi, totuşi, la ce e mai rău din construirea suspansului, chiar dacă ţi-ar plăcea să vezi acele personaje sfârşind bine şi frumos.

„M-am întrebat dacă viaţa nu poate fi frumoasă oriunde, chiar şi aici, şi dacă nu cumva nu ştim să preţuim ce avem în prezent şi ni se pare mai fermecătoare depărtarea doar pentru că-i necunoscută.”

Cumva, „Movila Miresii” mi-a amintit de cărţile autorilor romani pe care le citeam în liceu pentru că m-a dus, din nou, în satul românesc unde timpul este mai blând cu oamenii, oamenii aşa simpli cum sunt par mai liniştiţi şi mai fericiţi dar e greu să menţii copilul în şcoala din cauza nevoii constante de ajutor pentru a răzbate secetei, ploilor abundente sau iernilor aprige.

Aici o cunoaştem pe Ana, fată simplă de la sat care visează să ajungă la liceu şi mai apoi la facultate pentru a-şi face părinţii mândri. Se decide că asta va face fie că are sau nu suportul părinţilor, deşi mărturiseşte faptul că îi este greu să fugă de acasă în lume fără binecuvântarea acestora. Aici descoperim ambiţiile şi visurile celor mai puţin norocoşi de a-şi depăşi condiţia şi de a deveni ceva mai bun în viaţă decât părinţii lor sau standardul impus de societate.

„Cel mai mult îmi plac dimineţile pentru că nu sunt atât de luminate şi au un aer curat. Umbrele lăsate prin curte de soarele timid îi oferă dimineţii o magie aparte. Miroase a ploaie, a verdeaţă udă, a viaţă, a speranţă şi a noi posibilităţi, iar eu azi sunt fericită. Mereu am iubit ploaia. Ea mă face să visez la poveşti şi să simt înfiorarea vieţii. Oare aşa miros dimineţile şi la oraş?”

Faptul că povestea începe cu nouă ani înainte de căderea comunismului mi s-a părut fantastic şi am fost extrem de încântată să descopăr perspectivele oamenilor de la sat cu privire la comunism. Mi s-a părut ciudat şi faptul că atât Ana cât şi prietena sa cea mai bună erau singure la părinţi, lucru destul de rar în timpul comunismului şi mai ales în satele româneşti. Mi-ar fi plăcut detalii, nu doar menţionarea în treacăt a cooperativelor agricole, apoi puţin despre cozile pe care oamenii trebuiau să le facă pentru mâncare sau lipsa căldurii ori a electricităţii pe timpul nopţii. Aş fi vrut un pic mai mult accent pus pe ceea ce a însemnat, de fapt, acea perioadă pentru tânăra generaţie, mai ales pentru cea de la sat.

„Simt frigul, nu-i în afara noastră. L-am primit în sinele nostru, în trupurile noastre goale, pustiite de distanţa ce s-a aşezat peste noi, în noi şi ne-a frânt. Ne adăpostim în frigul ăsta cumplit, ne căutăm mâinile, ne căutăm trupul, ne căutăm parfumul, ne căutăm şi e găsim în furtună, căci nu mai avem unde să ne ascundem de noi înşine.”

De aici, timpul devine tot mai neliniştit şi mai nepăsător la oameni. Romanul capăta o tentă destul de alertă şi nu ştim cum a decurs viaţa de liceu sau facultate a Anei însă o regăsim profesoara undeva la malul mării, într-un sătuc mic precum cel pe care îl părăsise în tinereţe, semn că viaţa la oraş nu îi priise sau nu îi adusese atât de multe bucurii pe cât sperase. Legăturile familiale se rup şi copilă curioasă şi dornică să ajungă departe pierde orice contact cu familia sau prietenii.

„Cum e posibil ca în întunericul din ochii tăi negri să se ascundă atâta lumină?”

Descoperim şi mai multe despre Ana, alegerile sale în viaţă, viaţa de familie în care se aruncă orbita de dragoste şi de o prezicere veche din adolescenţa să cat şi modul în care satul românesc şi oamenii săi rămân ascunşi de lumea oraşului. Vedem degradarea omului simplu care se vede intelectual dar nu-şi poate depăşi condiţia, vedem femeia disperată să-şi menţină familia unită în ciuda faptului că trebuie să trăiască ştiind că soţul său şi tatăl copiilor nu mai este prezent, pierzându-se pe drumurile viciilor sau cum copiii mici asista la certuri şi scandaluri fără a înţelege ce se întâmplă, fiind prea mici pentru a fi puşi în fata sorţii şi a destinului multor familii fără a avea vreo vină.

Finalul este unul dulce amărui în care ni se prezintă un om ajuns la numai 54 de ani să fi trăit o viaţă plină şi să fi trecut prin experienţe care, deşi menite să te călească, lasă urme adânci în suflet şi în piele şi te descompune treptat. Dedicându-şi viaţa familiei, Ana s-a pierdut pe sine şi revedem, la finalul romanului, un om îmbătrânit înainte de vreme, lăsat în urmă de copii, al nimănui. Singură şi dezrădăcinata forţat încercând să recapete ceva din ceea ce lăsase în urmă, Ana se reîntoarce pe cărările pe care altă dată îi umblau paşii plini de viaţă şi fără griji ai unei adolescente care încă nu a învăţat totul despre viaţa, cu bune şi cu rele. Oare va mai fi ceva sau cineva acolo să o întâmpine?

Movila Miresii” de Maria Dumitraşcu este disponibilă, momentan, în format PDF şi o puteți descărca aici.

Partajează asta:

Wrap Up

Movila Miresii de Maria Dumitraşcu

  • 8/10
    Actiune
  • 8/10
    Suspans
  • 9/10
    Psihologie
  • 9/10
    Intriga
  • 9/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Simplitate
  • Autenticitate
  • Abordarea
  • Tipul de scriere
  • Grija fata de personaje

Mi-au displăcut

  • Ritmul prea alert spre final
  • Lipsa detaliilor politice
  • Neasumarea raspunderii fata de soarta personaje

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.