Într-un viitor îndepărtat, în Oraşul Religiilor Dispărute, singura speranţă de a evada din derizoriul cotidian este elegantul Magazin de sinucideri al familiei Tuvache. Aici se găsesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care să facă cinste sinucigaşului – peşti otrăvitori, decoruri şi costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sărutul morţii.
Toţi membrii familiei – care poartă numele unor sinucigaşi celebri – împărtăşesc părerea că viaţa e o mare deziluzie şi că trebuie curmata cât mai repede. Toţi, în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde să se transforme într-un colţişor vesel şi luminos. Iar comerţul cu lipsa de speranţă pare să se ducă de râpă.
În ciuda comportamentului disfuncţional al personajelor, părând nemiloşi, insensibili, avari şi dizgraţioşi, autorul reuşeşte să le dea forme atât de umane, la un anumit punct, încât nu ai cum să nu îi îndrăgeşti pentru că nu îi poţi urî, nu îi poţi blama şi te poţi pune în pielea lor, în pielea unor oameni care trăiesc într-o lume anormală, aşa cum pare şi comportamentul lor, unde ploile cu acid sunt la ordinea zilei, pe lângă alte calamitaţi care au distrus lumea în universul deschis în carte atât de firesc, real, încât îţi poţi imagina, cu uşurinţă, fiecare cadru, scena şi pasaj din lumea cutremurătoare în care ai aterizat.
„V-AŢI RATAT VIAŢA? CU NOI MOARTEA E UN SUCCES!”
În general, o carte care doreşte să transmită un mesaj, ascunde mult mai multe comori între file decât ai crede şi Magazinul de sinucideri este genul de carte care face acest lucru. Este o carte uşoară, care se citeşte repede şi conţine umor negru, dorindu-şi, în ciuda numelui, să stârnească râsul prin comicul de limbaj şi situaţie, transmiţând totuşi un mesaj mult mai profund şi cu o puternică rezonanţă, cel puţin eu aşa l-am perceput. Există oameni care au menirea de a schimba viaţa celor din jurul său şi atât, sunt născuţi doar pentru a reda speranţa, dorinţa şi viaţă şi apoi, pur şi simplu ies din scenă, artistic, aşa cum merită eroii, aşa cum sunt meniţi îngerii să plece dintre oameni.
Cartea este foarte uşoară, mai ales pentru cei care vor să citească altceva, au nevoie de o pauză între două cărţi mai grele şi simt nevoia să râdă sau să viseze, puţin, cu ochii deschişi, cartea este perfectă şi faptul că e uşor imprevizibilă, utopica, amuzantă şi cu un mesaj profund, îi dă un plus de autenticitate. Nu te afectează, nu deprima, nu crează dependenta dar te pune, puţin, pe gânduri cât să nască întrebări şi curiozităţi. Ia moartea în derâdere, nu e prima carte de acest fel dar este o ficţiune savuroasă ce dă alte perspective morţii şi ideii că, la un anumit punct, sinuciderea ar fi o afacere profitabilă pentru oamenii care ştiu cum să fie buni antreprenori, asta într-un univers paralel morbid.
Finalul este unul cu totul şi cu totul neaşteptat, cel puţin pe mine m-a dezamăgit, într-o măsură destul de însemnata deşi, dacă fac o retrospectiva asupra semnelor, finalul e unul cât se poate de posibil. De abia atunci am înţeles adevăratul rol al lui Alan în carte, în viaţa familiei lui şi ”menirea” pe care acesta a avut-o pe Pământ.
- Autor: Jean Teulé
- Editura: Allfa
- Anul apariţiei: 2011
- Tip coperta: Broşata
- Număr pagini: 120
No Comments