În valea cu parfum de flori şi zumzet de albine…

2 martie 2016

Un titlu de-a dreptul interesant, care te pune pe gânduri, i-a dat Horaţiu Mălăele spectacolului său – “În valea cu parfum de flori şi zumzet de albine…”,  realizat după piesa lui Sean O’Casey “S-a sfârşit cum a-nceput” la Teatrul de pe Lipscani pe care am avut bucuria să îl vizionez, alături de Emil Călinescu, într-o frumoasă zi de sâmbătă.

In valea cu parfum de flori si zumzet de albine

Celor trei personaje, ale piesei, le dau naştere însuşi Horaţiu Mălăele, Bogdan Mălăele – fiul său – şi Meda Victor (Nunta muta). Bogdan şi Meda sunt în spectacolul “În valea cu parfum de flori şi zumzet de albine…” cuplul tipic din mediul rural, soţ şi soţie care au numele Pepino şi Lisa. Este cea mai spumoasă, amuzantă şi memorabila piesa de teatru la care am fost vreodată. Voiam să îl văd de foarte mult timp pe maestrul Mălăele într-un spectacol şi am fost mai mult decât surprinsă de jocul scenic, impecabil, umorul subtil, cel de situaţie şi de limbaj şi modul în care o oră îţi poate descreţi fruntea şi îţi dă o stare de bine, de linişte şi bucurie.

“Pepino, plictisit de eterna rutină şi veşnic cicălitoarea nevastă, hotărăşte că ar fi momentul să facă schimb de responsabilităţi cu Lisa. Aşadar, soţul rămâne cu treburile casnice, iar consoarta pleacă la cosit. E momentul ca în scenă să-şi facă apariţia Tatăl, neîndemânatic şi foarte miop. Ce se poate întâmpla într-o gospodărie în care doi bărbaţi încearcă să facă pe femeile? Este într-adevăr întreţinerea unei gospodării atât de grea pe cât se plânge Lisa?”

Farfurii sparte, dulapuri căzute, o vacă pierdută, bubuituri, becuri sparte, sunt doar câteva zgomote care, deşi te ia prin surprindere, stârnesc hazul şi îţi este imposibil să nu pleci de la spectacol cu crampe fantastice de la repriza de o oră, cât durează piesa de teatru, de râs constant.

Pregătiţi-vă să vă descreţiţi frunţile, să aveţi crampe de la râs, să fiţi surprinşi, amuzaţi, destresaţi, uimiţi, încântaţi şi pregătiţi-vă palmele pentru aplauzele frenetice pe care le veţi dărui actorilor, la finalul piesei, cu zâmbetul pe buze şi cu mulţumiri în priviri. Mulţumesc, Emil, pentru minunatul dar şi mulţumesc Teatrului de pe Lipscani pentru punerea în scenă a unei piese de teatru delicioasă!

 

Partajează asta:

2 Comments

  • Denisa Șerban 11 decembrie 2016 at 10:07

    Profund dezamăgită de aceasta piesa. Maxim 40 minute cu tot cu intro…cam prea ușor fac unii banii.
    Am mers acolo pt Mălăele însă este chiar fără respect ceea ce ajung sa facă. Și da, noi eram printre cei care plecau când încă erați pe scenă. ?

    • Ianolia 11 decembrie 2016 at 10:44

      Eu chiar voiam să îl văd pe Mălăiele, măcar o data, pe scenă şi mă bucur că am avut această ocazie. Pentru mine a fost special pentru că nu am avut ocazia să văd actori din generația de aur a teatrului românesc live. Dar e şi o chestiune de gusturi si experiențe, sunt sigură! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.