„Femeia în faţa oglinzii” de Eric-Emmanuel Schmitt, este ultima carte lansată de autor în România, chiar în cadrul târgului de carte Gaudeamus din toamnă anului 2015. Acest detaliu, pe care l-am aflat ulterior lecturării volumului, îmi răspunde la câteva întrebări privind stilul scrierii şi modificările care au intervenit în acesta, având în vedere că am lecturat şi alte cărţi de acest autor.
Eric – Emmanuel Schmitt prezintă trei femei și trei epoci: Ana trăiește la Bruges în timpul Renașterii, Hanna, în Viena imperială de la începutul secolului XX, iar Anny în Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Și dacă ele reprezintă una și aceeași femeie? Autorul pune, de la începutul scrierii în discuţie cu cititorul posibilitatea existenţei reîncărcării. De asemenea, Dumnezeu este amintit sub formă de simţire, conştiinţa şi capacitatea de a distinge binele de rău, ceea ce îl face mai puţin responsabil de viaţa fiecăruia dintre noi, oferindu-ne liberul arbitru. De asemenea, personajele sale sunt simple, gândind după modelul creşterii şi nu al educaţiei primite, dar debordând de raţiuni sănătoase, chiar dacă alegerile pe care le fac sunt considerate în contradicţie cu ceea ce promovează societăţile în care se dezvolta cele trei personaje principale ale sale.
„După mine, Dumnezeu ar trebui să rămână deasupra fleacurilor. Dumnezeu nu ar trebui să-şi dezvăluie puterea, ci iertarea. Dumnezeu n-ar trebui să inspire supunere, ci adoraţie.”
Autorul prezintă dorinţa de evadare, de a depăşi o condiţie umană, de a nu fi încadrate într-un şablon sau a fi oglinda unei societăţi în care nu se identifica umanul din fiecare personaj prezentat. De asemenea, rebeliunea, încălcarea normelor morale şi spirituale şi dorinţa de a trăi o viaţă cu adevărat liberă, este motorul ce îndeamnă fiecare femeie pe care, aşa cum ne-a obişnuit, autorul o diseca, trup şi spirit, făcându-ne părtaşi la spovedania fiecăreia, în parte. Așa cum declară și autorul într-un interviu, în fața oglinzii din roman nu se derulează doar povestea a trei femei, ci povestea a trei secole puse în fața oglinzii care surprinde și maniera în care diferitele perioade istorice integrează și dezintegrează femeia. Una dintre femei trăiește în timpul Renașterii religioase, alta la începutul secolului XX, un secol al psihologiei (povestea se depănă în Viena lui Freud), alta în decorurile hollywoodiene ale secolului nostru, un secol chimic, al drogurilor.
„Să le spună adio?
A făcut-o deja în mai multe rânduri. Strecuram în gesturile zilnice numeroase semne de adio, pentru că ne încearcă adesea sentimentul că dispare câte-un lucru care nu se va mai întoarce. Fiecare zi de la Dumnezeu ascunde un „bun venit” şi un „la revedere”.”
Faptul că volumul are doar perspective feminine, spuse de vocea unui bărbat, în persoana autorului, mi se pare incredibil de interesant şi merita urmărită fiecare dintre cele trei perspective şi evoluţia personajelor până la finalul vieţii. Ca un plus, ceea ce m-a atras pe mine cel mai tare, este oraşul în care se desfăşoară acţiunea primei poveşti de viaţă şi am trecut oraşul Bruges pe harta oraşelor pe care vreau să le explorez.
Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care, în urma colaborării , mi-a oferit Femeia în faţa oglinzii. Mulţumesc, pentru oportunitatea de a citi această carte care mi-a oferit o noua lecţie! Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.
- Autor: Éric-Emmanuel Schmitt
- Editura: Humanitas
- Colectia: Seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt
- Anul apariţiei: 2016
- Tip coperta: Broşata
- Număr pagini: 336
No Comments