Caminante de Octavian Paler

16 decembrie 2015

Pasionată fiind de istorie şi ştiindu-l pe maestrul cuvintelor, Octavian Paler, un pasionat al aceleaşi ştiinţe era imposibil să nu îmi pice în mâini această operă de artă fantastică ce m-a purtat pe tărâmurile magnifice ale Mexicului aşa cum puţini ajung să îl vadă în viaţă.  „În trecutul Mexicului găseşte zeii stranii şi monstruoşi ai aztecilor, poveştile înspăimântătoarelor sacrificii rituale istoria cuceririi incredibile a lui CortEs… Povesteşte legende. Descrie zei înfricoşători şi altare şiroind de sânge. Vede piramide în mijlocul junglei atotputernice. Face asociaţii şi imaginează punţi între civilizaţii. Probabil că acesta este sensul esenţial al întregului parcurs prin Mexic: imboldul de a înţelege o civilizaţie ce nu acceptă grilele de interpretare ale raţionalei Lumi Vechi…” spunea Radu Pavel Gheo despre această carte a lui Paler.

Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri în viață. Unul pentru a studia și descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Și în sfârșit, al patrulea, în care eliberat de inhibiții și de obsesii devii un fel d călător fără bagaje. (p. 223-224)

Tind să îi dau dreptate acestuia şi să continui să mă gândesc cât de frumos am vizitat Mexicul fără să îl vizitez de fapt pentru că Octavian Paler are un mod unic de a privi lucrurile, de a le trece prin filtrul minţii şi al sufletului şi de a-ţi da detalii fără a deveni plictisitor, lăudăros sau încurcând o civilizaţia cu alta. Deşi face des paralele care sunt imposibil de uitat uşor, mai ales dacă istoria nu este un domeniu pe care puneţi accent sau chiar dacă nu sunteţi genul acela de oameni călători care vor să vadă lumea cu orice preţ şi au nevoie de un imbold pentru a se încumeta spre a înfrunta necunoscutele unui stat care îmbina frumos noul cu vechiul nu aveţi cum să nu iubiţi această carte.

Nu ştiu dacă trecerea prin viaţă, firea analitică, vârstă, pasiunea pentru frumos şi lectură sau alţi factori determinanţi l-au făcut pe Octavian Paler să scrie pentru alţii, dar ştiu sigur ca romanii ar fi mai săraci dacă acesta nu ar fi împărtăşit din toate cele câte îl chinuie în nopţi reci sau călătorind prin lume. Pasiunea însă, nu are nevoie de explicaţii, nu are nevoie să se justifice şi nici nu necesită un imbold pentru a se manifesta pentru că artiştii scriu opere de artă din nimic şi nu scriu nimic înconjuraţi de toate bogăţiile lumii.

Nu e acesta momentul cel mai greu de atins al unei călătorii? Când frica de necunoscut dispare și nervii se relaxează într-un echilibru fericit? Azi pot spune: nu regret decât greșelile pe care nu le-am săvârșit încă. (p. 242)

Ce am învăţat, cu adevărat folositor, din această carte, este faptul că un călător se plimba, călătoreşte şi descoperă noi frumuseţi din zone diverse pentru a se redescoperi sau descoperi pe sine, pentru a regăsi sentimente pe care le credea pierdute, abilităţi de care nu se credea în stare şi bucurii care să îi dea imboldul să trăiască frumos o viaţă în care face ceea ce îi place fără să se abată de la responsabilităţile vieţii de adult.

Cel mai mult, însă, m-a emoţionat un citat în care m-am regăsit cu totul:

Nu putem vedea toţi cerul ca un astronom, pământul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, păsările ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, să existe pe lume şi diletanţi, a căror singură specialitate e melancolia. Şi, evident, eu fac parte din ei.

  • Autor: Octavian Paler
  • Anul aparitiei: 2010
  • Editura: Polirom
  • Tip coperta: Brosata
  • Numar pagini: 248

Partajează asta:

Wrap Up

Caminante

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.