„Așa ceva nu ți s-ar putea întâmpla niciodată” de John McGregor este o carte ce cuprinde 30 de povestiri greu de crezut. Fiecare poveste începe abrupt, cu detalii de rău augur ale căror urmări te pun pe gânduri şi nu se încheie cu nimic bun. Sunt exact genul acela de poveşti care li se întâmplă altora, în presă ori la TV, dar niciodată oamenilor normali.
Autorul ia personaje banale, cu nume sau fără nume, cărora li se întâmplă lucruri greu de crezut. Poveştile sunt de-a dreptul stranii şi nu ştii dacă au vreo urmă de adevăr. Un cuplu adăposteşte o femeie ciudată (bolnavă sau nu) care scoate a iveală toate problemele proprietarilor casei, unui om îi este teamă să mănânce ouă pentru ca poate ucide un pui, o fată caută haina pierdută a tatălui său, un om îşi construieşte o colibă la înălţimi ameţitoare şi un tânăr ucide un om într-un accident de maşină. Uneori poveştile nu au început sau sfârşit. Pornesc abrupt în mijlocul evenimentelor şi nu au o finalitate. Aici îmi amintesc de personajul deasupra căruia o sabie a lui Damocles spânzură ameninţător.
„Disperaţii sunt cei care vin cu cele mai bune poveşti, obişnuia el să spună.”
Evenimentele sunt surprinzătoare, şocante şi ambigue pentru o minte sănătoasă. Personajele par să îşi creeze poveştile, să le întâmple fără să se fi întâmplat sau sunt, pur şi simplu, de dragul evoluţiei. Apelarea autorului la poezie, figuri de stil, epitete şi frumuseţea pe care unele momente o crează, cum ar fi întemeierea unei familii, sunt doar unelte de care autorul se foloseşte pentru a spori groaza, anxietatea şi teama cititorului dar şi pentru a spori grotescul situaţiei în care personajele sale se găsesc. El nu arată milă, grijă sau considerare faţă de personajele sale ori faţă de cititor.
Poveştile implică faptul că lucrurile acestea chiar pot apărea în viața oricui, de fapt. Nu sunt personaje cărora, expres, li se întâmplă ceva ci pot lua orice formă, orice nume şi trup cât să fie persoanele potrivite la momentul nepotrivit. Autorul îţi oferă atât cât să îţi stârnească interesul şi apoi lasă mintea ta să pună totul cap la cap pentru a ajunge la un final. Întâmplările morbide pot avea multe finaluri, întorsături de situaţie şi te lasă cu răspunsuri interpretative în funcţie de cum se joacă mintea ta sau cât de multă imaginaţie posezi.
„Ei nu au timp. Au lucruri grele şi importante de făcut. Au nevoie de cineva pe care să conteze. Au nevoie de cineva care se poate întoarce la lucru, chiar şi după asta. Tăcerea şi liniştea şi contemplarea nu vor plăti facturile.”
Sunt poveşti şi poveşti. Unele îţi rămân în minte şi le confecţionezi tot felul de finaluri, mai mult sau mai puţin posibile. Sunt şi poveşti care scot la suprafaţă comportamente umane tipice, frici, neplăceri, probleme sau gânduri de ultim moment la care meditezi doar în situaţii apropiate de finalul vieţii. Unele sunt tehnice, banale şi fără vreo umbră de emoţie şi nu poţi empatiza cu ele cum nici nu le poţi construi finaluri. Există şi câteva tertipuri în care te regăseşti şi care îţi dau de gândit.
Mulţumesc, din suflet, Editurii All pentru oportunitatea de a lectura această carte care m-a făcut să mă gândesc, intens, la unele scenarii posibile sau imposibile.
- Autor: John McGregor
- Editura: ALL
- Colectia: Literatura româna
- Anul aparitiei: 2016
- Tip coperta: Brosata
- Nr. pagini: 208 pagini
No Comments