Adulter de Paulo Coelho

„Adulter” de Paulo Coelho este acel timp de roman pe care te-ai aştepta şi nu te-ai aştepta să îl găseşti la Coelho. Te-ai aştepta pentru că există un roman al lui care se numeşte 11 minute şi în care îşi dovedeşte măiestria în construirea personajelor feminine care te cucereşte, deşi personajul sau este o prostituată. Nu te-ai aştepta pentru că e o lectură slabă cu o poveste slabă, deşi ideea centrală a cărţii este interesantă. În „Adulter”, Coelho are grijă de un alt personaj feminin, Linda, de 31 de ani mama şi soţie cu o situaţie materială bună dar care nu e fericită.

Drama care mistuie sufletul protagonistei te macină, te face să îţi pui întrebări şi să cauţi răspunsuri. Se pare, totuşi, ca o viaţă plin de fericire şi posibilitatea de a avea orice îţi doreşti în orice moment pot naşte lupte interioare, aşa cum păţeşte Linda, ajungând să caute o iubire toxică ce îi oferă acea adrenalina necesară pentru a-şi continua viaţa.

„Dar e bine să vorbim despre flori toamna. Asta ne dă speranța primăverii.”

Linda evoca tipologia femeii dar şi a bărbatului plictisiţi de bunăstarea din sânul familiei şi cad în mrejele unei iluzii a fericirii de o noapte sau sunt captivaţi de ideea unei aventuri care să-i mai scoată din rutina vieţii monotone de familie. Dorinţa de evadare, de scoatere a măştii pe care o care prin viaţă şi de a se bucura de tinereţea încă prezenta, îi duc pe aceşti oameni, la fel cum o duc pe Linda, în braţele unei aventuri care îi oferă iluzia fericirii şi a iubirii, simţind chiar şi gelozie pentru partenerul său, adulterin de asemenea.

Nu mi-a plăcut Linda. Mi s-a părut acel om egoist căruia îi face plăcere să provoace suferinţa, să se joace ce-a victima pentru a putea fi iubita şi adorata şi îşi prinde propriul soţ într-un joc adolescentin prost în care bărbatul se străduieşte să păstreze liniştea în casă. Linda e laşă, preferând să caute alinarea în braţele altcuiva decât să îşi deschidă sufletul în faţa propriului soţ. Acesta, însă, o aşteaptă şi luptă pentru familia lor, deşi clar intuieşte tendinţa adulterină a soţiei şi asta e destul de trist.

„Crezi că toată frumusețea şi măreția asta încap într-un pătrăţel de film? Gravează-ți lucrurile în inimă. E mai important decât să încerci să le arăți oamenilor ce trăieşti.”

Ceea ce mi-a plăcut, cel mai mult, la această carte este modul cum autorul trage un semnal de alarmă asupra necesităţii comunicării într-o relaţie sănătoasă şi cum aceasta poate face diferenţa între fericire şi o etapă prelungită de abandon şi refulare a nemulţumirilor care poate duce la despărţirea iminentă. De fapt, faptul că aceasta este o problemă cât se poate de actuală şi pregnanta pentru ceea ce înseamnă cuplu în era modernă îi dă un plus de savoare cărţii care, deşi uşoară, te lasă cu o dorinţă de a evita problemele banale care, nerezolvate, pot aduce ruptura între doi oameni.

Nu ştiu dacă e de vină faptul că am crescut, că am dat peste Coelho în liceu şi de atunci am tot citit, cărţile lui şi nu numai, dar mi s-a părut, cumva, că nu mai este la fel. Cred că Paulo Coleho îmbătrâneşte, deşi ideile de la care porneşte, ca şi în cazul de faţă, sunt interesante pare că îşi pierde dragostea pentru scris. Se grăbeşte când nu e cazul, dialogurile sunt forţate, acţiunea peste care ai vrea să treci repede se întinde, inutil, pe pagini întregi şi totul ia o turnură penibilă în final. Cel mai probabil am mai crescut, m-am maturizat şi văd altfel importanţa unei cărţi în viaţa unui om. Nu am empatizat cu personajul feminin, nu am putut-o înţelege şi nici acum nu pot să îi găsesc scuze. Pur şi simplu Adulter mi s-a părut mai slabă decât alte cărţi ale autorului şi această părere este strict subiectivă.

• Autor: Paulo Coelho
• Editura: Humanitas
• Colecţia: Seria de autor Paulo Coelho
• Anul apariţiei: 2014
• Tip coperta: Broşata
• Nr. pagini: 256 pagini