30 de povestiri adevărate de Liliana Nicolae este o carte de reportaj apărută la Editura Casa de pariuri literare. Cartea cuprinde 30 de reportaje publicate în revista Dilema veche, dar și adaptări după reportaje sau documentare radio difuzate la Europa FM și Radio România Actualități. Dar asta nu se întâmplă din cauza lipsei de interes a publicului, ci din pricina lipsei de bani şi de investiţii într-o presă de calitate.
30 de povestiri adevărate de Liliana Nicolae ne poartă prin minunatul colţ de natură din inima Bucureştiului numit Delta de la Văcărești, apoi aflam despre boala de care suferă cei mai mulţi romani, plicofobia sau obsesia facturilor pe care le primim prin poştă şi pe care suntem obligaţi să le achităm lunar, apoi cum occidentalii ne ajută bolnavii, persoanele cu deficienţe sau oazele de verdeaţă de are noi nu ne îngrijim, suntem părtaşi la învăţarea de limbi străine şi muzica de către cei aflaţi în spatele gratiilor, s.a.
„Denisa îmi spune că unii nu ştiu să primească, alţii nu ştiu să dăruiască. E un circuit. Până la urmă, e greu să fim receptivi la ceea ce considerăm că nu merităm. Ni se pare că nu suntem suficient de buni ca să primim lucruri, gesturi, ca să fim iubiţi. Dar, de fapt, ne sabotam singuri.”
În topul ţărilor fericite, realizat de BBC, unde americanii ocupă poziţia cu numărul 5 iar britanicii pe cea cu numărul 8, românii se afla pe locul 142 dintr-un total de 153 de tari. Mai aflăm şi faptul că românii sunt printre cei mai stresaţi, îngrijoraţi, frustraţi, enervaţi şi agitaţi oameni din lume, conform altor studii dar şi propriilor observaţii, ale jurnalistei cât şi ale persoanelor intervievate. De asemenea, romanii şi moldovenii migrează din ce în ce mai mult, aşadar asistăm la generaţia părinţilor fugari şi a copiilor cu părinţii aflaţi de cealaltă parte a ecranului, zâmbind din alte ţări şi încercând să ofere propriilor copii ceea ce ţară nu le-a oferit lor.
Am lecturat şi poveştile supravieţuitorilor comunismului, a celor care nu mai ţin cont de ceea ce face sau nu guvernul dar aleg să acţioneze pentru alţii, în speranţa că şi copiii lor vor vedea măcar părţile lăsate de avari după ceea ce are România mai bun. Am citit şi declaraţii de copii cu părinţii plecaţi în afară şi am plâns, fără să îmi pese că eram în autobuz şi se uitau oamenii la mine. Pentru că englezii nu se holbează la tine, asta e şi nu e bine. Pentru că am fost copil lăsat cu o surioară şi responsabilităţi, într-o casă în care mama şi tata veneau o dată sau de două ori pe an. Pentru că am ajuns ca părinţii mei, doar ca eu i-am lăsat pe ei în urmă.
„Cu cât eşti mai responsabil, mai conştient de anumite lucruri, cu atât eşti mai stresat.”
Autoarea îşi permite să realizeze un jurnalism narativ, o literaturizare a actualului dar care nu privează cititorul de picanterii, discurs acid sau provocator către discuţii şi introspecţii. Cartea 30 de povestiri adevărate de Liliana Nicolae se adresează oricărui roman, indiferent de zona de provenienţă.
No Comments