13 plicuri albastre de Maureen Johnson

5 august 2019

„13 plicuri albastre” de Maureen Johnson este povestea lui Ginny care, la îndemnul mătuşii sale, porneşte în aventura vieţii sale, la doar 17 ani. 13 plicuri albastre, 4 reguli pe care nu le poate încălca, 1000 de dolari bani de cheltuială, un rucsac şi pregătirea emoţională pentru că Europa merita descoperită.

Cumva, în toate cărţile YA se pare că absenţa adulţilor este un „must” pe când mătuşa Peg se afla la a doua adolescenta şi se plimba prin Europa, fără a-şi anunţa familia că suferă de o boală incurabilă sau că este la un pas de moarte. Pe de altă parte, pentru că se îndrăgosteşte inevitabil de Europa, îşi încurajează nepoata de doar 17 ani să părăsească America pentru o vară în Europa cu doar 1000 de dolari şi un rucsac. Mi se pare, totuşi, extrem de nepotrivită cerinţa mătuşii că nepoata Ginny să nu folosească telefoane mobile, calculatoare sau vreun altfel de device similar. Pentru cineva care nu a călătorit niciodată şi pentru părinţi care ştiau comportamentul mătuşii Peg, această excursie nu ar fi trebuit să aibă loc.

Regulile aceste excursii sunt:

  • Regula 1: „Poți lua cu tine doar ce încape în rucsac. Nu încerca să trișezi luând cu tine o geantă sau un bagaj de mână.”
  • Regula 2: „Nu ai voie să iei cu tine ghiduri de călătorie, de conversație sau orice altceva de ajutor într-o limbă străină. Și, mai ales, nu ai voie ziare.”
  • Regula 3: „Nu ai voie să ai bani în plus sau cărți de credit/debit, cecuri de călătorie etc. De treaba asta mă ocup eu . ”
  • Regula 4: „Nici un fel de suport electronic. Adică fără laptop, telefon mobil, muzică şi cameră foto. Nu ai voie să suni acasă sau să comunici cu cineva din America online sau telefonic. Se acceptă cărțile poștale și scrisorile și chiar te încurajezi să faci asta.”

Aşadar, Ginny pleacă la drum, pe urmele mătuşii sale, deschizând câte un plic albastru odată cu sarcinile îndeplinite de-a lungul călătoriei sale prin Europa. Aşadar Ginny ajunge în Londra şi-l cunoaşte pe Richard care lucrează la celebrul magazin Harrods şi a vândut de toate pentru toată lumea; chiar şi Reginei Angliei. Apoi ajunge în Edinburgh, urmând indiciile din scrisori unde o pictoriţă excentrică îşi deplânge muza pierdută, mătuşa Peg.

Ajunsă la Roma am aflat mai multe despre vestale şi modul în care pot fi acestea onorate. Mi-a plăcut, enorm, lecţia de istorie şi faptul că detaliile au fost foarte cuprinzătoare şi bine povestite. Din păcate, excursia la Roma a lui Ginny se sfârşeşte în cartierul Trastevere unde are parte de o experienţă nu tocmai plăcută care se putea termina foarte rău.

La Paris se lăsa sedusă de farmecul Louvreului şi al Turnului Eiffel. Aici încearcă să găsească o cafenea mică în care mătuşa ei şi-a lăsat mare parte din talentul şi dragostea sa pentru arta şi pictura readucând la viaţa farmecul clădirii. Din păcate, ajunsă în Amsterdam, nu este impresionată de farmecul locului şi nu înţelege alegerea lui Peg.

Ginny zboară din Amsterdam spre Copenhaga, unde este întâmpinată de un prieten al mătușii Peg care o poartă într-o călătorie, cu ajutorul casei lui plutitoare, spre nord. Aici Ginny întâlneşte alţi prieteni, o gaşcă de australieni care se perinda prin Europa în căutare de locuri noi şi oameni cu care să stea la poveşti. Aceştia o însoţesc, mai departe, în călătorie până pe insula Corfu. De aici lucrurile iau turnuri interesante şi ne dăm seama că experienţa de viaţă absentă, măsurile de precauţie pe care nu a avut voie să şi le ia şi încrederea oarbă pot afecta drumul oricui.

Din păcate, nu pare că Ginny învaţă ceva din toată aventura. Gândurile şi ideile sale nu sunt profunde, trimiterile mătuşii Peg par să aibă sens dar o pun în pericol, în acelaşi timp. Mi-au plăcut, însă, descrierile locurilor şi oamenilor însă deciziile personajului principal nu ne demonstrează niciun fel de maturitate din partea acesteia sau vreo maturizare la finalul călătoriei. Din fericire, exista o continuare, „Ultimul plic albastru”, nepublicata la noi dar pe care am găsit-o în Anglia pentru jumătate de lira. Îi voi mai da o şansă doar pentru că nu îmi place să las poveştile neterminate şi sper să fie mult mai bune decât prima parte.

 

  • Autor: Maureen Johnson
  • Editura: Rao
  • Anul apariției: 2008
  • Tip coperta: Brosata
  • Nr. pagini: 256 pagini

Partajează asta:

Wrap Up

„13 plicuri albastre" de Maureen Johnson

  • 8/10
    Actiune
  • 8/10
    Suspans
  • 7/10
    Psihologie
  • 7/10
    Intriga
  • 7/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Simplitate
  • Idea initiala
  • Prezentarea locurilor vizitate

Mi-au displăcut

  • Unele pasaje lungite excesiv
  • Lipsa autenticitatii
  • Situatii periculoase

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.