„Povestea lui O” de Pauline Reage la prima vedere este o carte ambiguă. Personajul principal fiind o femeie pe nume O. Atât, doar O. Nu se ştie dacă numele ei începe cu O sau dacă este un O de mirare sau O de la orgasmele pe care aceasta le are. Întrebările legate de numele, identitatea sau ocupaţia acestei femei, persistă până la final fără să-şi găsească un răspuns. Povestea lui O este o carte extrem de ...
„O să mă ştii de undeva”, de Petronela Rotar, este o altă carte care se citeşte uşor. Am primit-o recent şi a fost perfectă pentru o pauză între lecturarea cursurilor pentru facultate. În mod normal, în maxim trei ore e gata. Eu am „tras mâţa de coadă” destul de mult. Am lăsat-o din mână de câteva ori la început. Mi se părea banală si nu mi-a plăcut în primă fază. Apoi, am lasat-o pentru...
„Ce ne spunem când nu ne vorbim„, de Chris Simion, este o carte profundă care surprinde lupta interioară a unei Ea (Floarea-Soarelui) şi a unui El (Zmeul Albastru). O carte despre viaţă, moarte, frică, iubire, şi adevăr. Cartea este profundă şi îţi scormoneşte în suflet până dă de umanul din tine care gustă o lectură bună şi ştie când să îşi pună întrebări sau când să găsească răspunsuri. Chris...
„40 de zile”, de Chris Simion, asemenea romanul Ce ne spunem când nu ne vorbim, este o altă carte profundă pe care ne-o oferă autoarea cu gândul de a ne face o introspecţie nouă înşine şi celor de lângă noi şi de a redescoperi un Dumnezeu departe de Biserica ce poate, aşa cum bine surprinde autoarea, „să aibă un S.R.L. sau un S.A.” în coadă. Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspec...
„Confidențele unei fete de oraş” de Claudia Voicu, surprinde culoarea şi umorul local al româncelor, al femeii moderne din România anilor de după 2010. Mi-a fost foarte uşor să descopăr repere sociale, culturale şi câteva stereotipuri cu care suntem obişnuiţi cu toţii. Faptul că este scrisă în România şi pentru că surprinde societatea românească cu toate calităţile şi defectele sale, constituie un pl...