Top 10 cărţi lecturate în 2019 este acel articol imperios necesar înaintea unei liste de cărţi, musai, de lecturat în 2020. Şi nici măcar nu mi-ar fi greu să aleg, aţi crede, în condiţiile în care Goodreads m-a anunţat că am lecturat 53 de cărţi din cele 45 pe care mi le promisesem pentru anul trecut. Şi nu ştiu dacă am ales bine sau nu cărţile pe care le-am lecturat în anul ce a trecut, însă voi încerca să vorbesc, puţin, despre cărţile care mi-au intrat în suflet. Şi cum nu sunt bună la a face topuri, voi pune cărţile în ordine aleatori fără a menţiona, neapărat, una fiind mai bună decât o alta.
- Deşi îmi propun mereu să urmăresc filmul realizat în urma unei cărţi, dacă există unul, după lecturarea cărţii aici am încălcat regula. Doar pentru că mi-am dat seama cam pe la sfertul filmului că acesta are şi o carte. Am fost şi rămân o iubitoare a cărţilor Ceceliei Ahern şi de aceea adaug pe lista mea de cărţi favorite din 2019 şi „Suflete pereche” pentru că povestea lui Alex şi Rosie este adorabilă, plină de întâmplări dintre cele mai diverse şi îţi intră, pur şi simplu, în suflet.
- Aici nu se află o carte ci o serie, pentru că mi-au plăcut, enorm, primele două cărți pe care le-am lecturat până în prezent din seria Cormoran Strike. Seria îl are în prim plan pe detectivul particular Cormoran Strike, un bărbat puternic, trecut prin război unde a lăsat unul dintre picioare, dar determinat care se lupta cu demonii trecutului, pe care încearcă să îi țină în frâu. Acţiunea cărţilor se întâmplă în Londra zilelor noastre şi sunt treilere poliţiste fascinante scrise cu măiestrie de nimeni altul (alta) decât Robert Galbraith (Pseudonimul lui J.K. Rowling). „Chemarea cucului” şi „Viermele de mătase” sunt doar primele două din cele patru volume lansate, până în prezent, din această serie.
- Matt Haig este, deja, unul dintre scriitorii mei preferaţi, în special în perioada Crăciunului. Acum a revenit cu o nouă poveste emoţionantă, plină de istorie, evenimente fascinante şi cât se poate de emoţionante în cartea „Cum să opreşti timpul„. Aici manipulează timpul, evenimentele istorice şi spiritul uman cu abilitatea unui păpuşar dedicat.
- Am scris şi în 2018 despre cărţile seriei serie Helen Grace a lui M. J. Arlidge iar anul trecut am mai adăugat o carte în povestea celebrei inspector şef Helen Grace. Volumul al cincilea al seriei se numeşte „Băiatul pierdut.” Seria o are în prim plan pe inspectorul șef Helen Grace, o femeie puternică și determinată dar care se lupta cu demonii trecutului pe care încearcă să îi țină în frâu prin pedepse fizice și refuzul fericirii. Într-o lume dominată de bărbați din Anglia prezentului, Grace încearcă să-și arate abilitățile și să obțină rezultate pe măsura muncii sale asiduue.
- O altă autoare pe care o îndrăgesc şi care mi-a frânt şi vindecat inima de o mulţime de ori şi într-o mulţime de poveşti este Colleen Hoover iar cartea „Slam. Din dragoste pentru Layken” nu face excepţie de la regulă. Fără a da spoilere, cartea este plină de personaje conturate într-un mod cât se poate de palpabil şi bine transpuse în lumea reală. Poveştile de viaţă, întâmplările şi trăirile caracterelor te lasă, adesea, cu noduri în gât şi lacrimi gata să-ţi părăsească ochii doar ca să te îmbrăţişeze la final şi să-ţi dea vorţa de a merge mai departe.
- Un alt autor pe care îl iubesc şi care a revenit în două romane diferite anul acesta este Guillaume Musso cu ale lui „Chemarea îngerului” şi „Ce-aş fi eu fără tine„. Dacă l-ai citit pe Musso, ştii că este un maestru păpuşar în manipularea şi cunoaşterea spiritului uman de care are grijă chiar şi când îşi pune personajele în cele mai încurcate sau tragice evenimente. Cărţile sale sunt adevărate lecţii de viaţă.
- O adevărată surpriză din rândurile scriitorilor romani m-a întâmpinat la revenirea în ţara sub formă a două volume foarte bine scrise şi extrem de palpabile, aproape trimiţându-mă în Bucureştiului unui timp demult apus. „Întoarce-te la mine” de Simona Lungu sunt adevărate dovezi ale măiestriei scriitoriceşti româneşti.
- „Love & Gelato” de Jenna Evans Welch a fost o adevărată vacanţă trăită în drum spre serviciu pentru că m-a purtat pe străzile pietruite ale Florenţei, prin timp şi distanta şi m-a readus în atmosfera de vacanţă doar răsfoindu-i paginile. O adevărată incursiune în noul şi vechiul Florenţei şi al Italiei cu toate frumuseţile pe care le pot oferi acestea.
- Şi ca să închei în atmosfera de vacanţă, am lăsat această carte la final doar pentru că încă sper că voi ajunge în Paris anul acesta, fiind doar la km distanţă de Franţa. „Isla şi fericirea până la adânci bătrâneţi” este o carte dulce, de vacanţă, care te readuce în adolescenţă şi îţi reaminteşte de nebuniile şi frumuseţile primei iubiri, fiind cât se poate de ancorată în realitate, purtându-te pe străzile Parisului, Barcelonei istorice şi Manhattanului aglomerat în care sufletele încă se întâlnesc unele cu altele.
M-am bucurat de mai multe tipuri de lecturi anul acesta, mai mulţi autori pe care îi iubesc, mai mulţi autori romani şi mai multe cărţi în engleză, limba în care vreau să citesc mai mult anul acesta. Sunt curioasă să știu cum ar arăta topul vostru, sau ce recomandări de cărți ați avea dintre cele citite de voi. Un An Nou plin de lecturi fascinante şi memorabile vă doresc!
No Comments