Top 10 cărţi lecturate în 2017 este o tradiţie, imperios necesară, înainte unei liste de cărţi, musai, de lecturat în 2018. Şi nici măcar nu mi-ar fi greu să aleg, aţi crede, în condiţiile în care Goodreads m-a anunţat că am lecturat 41 de cărţi din cele 50 pe care mi le promisesem pentru anul trecut. Însă multe schimbări s-au petrecut în viaţa mea şi a trebuit să fac anumite alegeri dificile. Şi nu ştiu dacă am ales bine sau nu cărţile pe care le-am lecturat în acest an, însă voi încerca să vorbesc, puţin, despre cărţile care mi-au intrat în suflet anul trecut.
Nu va fi, neapărat, un top ci mai mult o listă cu cărţi pe care nu le-am putut lăsa din mâini în anul ce a trecut şi pe care le pot recomanda şi altora pentru a le alina inimile. Fără să mai ţin suspansul la cote alarmante şi cu ideea de a nu face, de fapt, un top dar care, inevitabil, se va transforma în aşa ceva, acestea sunt cele mai bune 10 cărţi lecturate în anul 2017:
- Pe primul loc şi una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată este 12 luni de Biba Merlo. Este genul de carte scurtă, perfectă pentru a te delecta într-o zi de primăvară pe banca unui parc sau în confortul propriei case. Volumul cuprinde douăsprezece povestiri, fiecare povestire desfăşurându-se în câte o lună a anului, avându-i drept protagonişti pe el şi ea. Fie că avem numele acestora, fie ca intuim sau ne gândim la ce nume s-ar potrivi, este imposibil să nu empatizăm cu sentimentele diverse care ni se desfăşoară în faţa ochilor filă cu filă.
- Central Park de Guillaume Musso este ultimul roman scris de autor. Ca de fiecare dată, Musso abordează un subiect sensibil şi construieşte în jurul său o poveste emoţionantă despre supravieţuire, viaţă, determinare şi susţinere. Romanul este un thriller psihologic având o temă şi o scriitură nealterate, bine proporţionate şi desfăşurări pe două planuri ce ne sunt evidenţiate, treptat, spre finalul romanului.
- Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern este plină de simbolistică, disecarea spiritului uman, evidenţierea angoaselor şi gândurilor menite să dea lumea oricui peste cap, apatia, introducerea maximelor sau citatelor menite să te ajute în empatizarea cu toate personajele operei, străbătute de tot felul de demoni interiori.
- Am empatizat cu protagonista din aceasta carte prin prisma căutării, continue, a sinelui, a locului în care se simte acasă, a acelui mediu de care aparţine. Cred ca l-am gasit anul acesta si cred ca si Hannah il poate gasi, dar asta veti afla doar lecturand Poate într-o altă viaţă de Taylor Jenkins Reid.
- O alta carte pe care am lecturat-o in 2017, spune poveşti de viaţă cutremurătoare cu finaluri mai mult sau mai puţin fericite. Posibil controversate, subiectele cărţii Cum să te îndrăgosteşti de Cecelia Ahern nu au cum să te lase impasibil.
- Pentru că trebuia să închei anul în spiritul sărbătorilor, în luna decembrie am lecturat o carte destul de iubită în ţara noastră şi cu o poveste extrem de interesantă. Un băiat numit Crăciun de Matt Haig va avea o recenzie pe acest blog în curând.
- Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafón este primul volum din ciclul de trei romane al seriei Cimitirul Cărţilor Uitate, urmat de Jocul îngerului şi Prizonierul cerului, ale căror acţiuni se petrec în centrul vechi al Barcelonei. Cărţile pot fi citite şi individual, fără a pierde esenţialul. Istoria, însă, este prezentă în fiecare ungher al cărţii, aşa cum am observat şi în Marina. Întorsăturile de situaţie şi schimbările care se produc în mentalitatea personajelor denotă o grijă a autorului faţă de fiecare personaj, în special faţă de oraşul în care se desfăşoară acţiunea.
- Poate astăzi nu omor pe nimeni de Randa Ghazy este o carte scurtă şi extrem de amuzantă pe care o poţi lectura într-o zi. Titlul, de altfel, sugestiv dar şi coperta extrem de interesant aleasă m-au intrigat. Aşadar am decis să îi dau o şansă. Şi nu am de ce să regret.
- Milk and Honey de Rupi Kaur este o colecţie impresionantă de poezie, împărţită în patru capitole distincte. Acestea poartă denumiri cu un puternic impact emoţional şi este extrem de uşor de distins ceea ce urmează să citeşti. Eşti cucerit, iremediabil, de ceea ce ţi se aşterne spre lecturare.
- Întâlnire cu Viața de Cecelia Ahern este cea de-a şasea cartea a acestei autoare pe care o lecturez cu interes şi curiozitate. Subiectele abordate în această carte nu sunt superficiale ci extrem de sensibile şi aduc în prim plan probleme destul de importante pentru societatea actuală. Acesta carte spune povestea de viaţă a unei tinere crescute într-o familie strictă în care sensibilitatea sau greşelile nu sunt permise. De asemenea, tot familia acesteia se ghidează extrem de mult pe ideea de ce vor zice oamenii din jurul lor şi mai puţin pe importanta susţinerii propriilor copii.
4 Comments
Am citit 3 dintre ele, Central Park chiar anul trecut. Nicio manea literară, vorba lui Emil?
Pai, ca sa fiu sincera, am citit cateva anul trecut. Inca trebuie sa imi gasesc timp dupa schimbarea locului de munca aici sa recuperez cartile lipsa din 2017 dar ajung si acolo. Eu nu le numesc, totusi, manele literare. Sunt mai degraba carti scrise pentru publicul Facebook. 😀
Frumoase carti! „Central Park” este intr-adevar minunata iar pe Cecelia Ahern am descoperit o anul trecut si imi place stilul ei dar nu am citit decat o carte.
Cecelia Ahern isi pastreaza stilul in fiecare dintre carti. M-a impresionat Musso pentru ca isi schimba stilul cu care ne-a obisnuit cu ocazia cartii Central Park 😀