NU mai recenzati carti clasice!

31 decembrie 2017

Scopul unei recenzii, indiferent ca vorbim despre o recenzie de film, de spectacol de teatru ori recenzie de carte, este sa-l faca pe cititor sa citeasca acea carte ori sa vada acel film/spectacol. Din punctul meu de vedere, chiar si atunci cand vorbim despre un produs cultural slab, o carte slaba, recenzia nu trebuie sa te goneasca, ci, cumva, sa te faca s-o citesti. De fapt, ca sa fiu sincer, si aici vorbesc din punctul de vedere al unui cititor de recenzii, eu ma astept sa citesc altceva la o recenzie. Nu o parere seaca, e proasta ori e buna, insotita uneori, in mod gretos dupa mine, de o nota. Nu, asa ceva vezi la scoala, acolo unde ceea ce ai scris in lucrare poate fi bun sau rau, poate fi redus la o nota, de trecere sau nu.

Intr-o recenzie as vrea sa vad cate ceva despre stilul in care este scrisa cartea: este dinamica ori, dimpotriva, este lenta; are descrieri ample, amanuntite, ori dimpotriva, totul este descris prin intermediul unor actiuni, al unor verbe; are capitole foarte lungi ori, dimpotriva, capitole scurte; actiunea este liniara ori nu; sunt folosite cuvinte pompoase, academice, ori dimpotriva, este scrisa intr-un stil cat se poate de colocvial, usor; te tine cu sufletul la gura ori, dimpotriva, este previzibila. Vreau sa vad cu ce alte carti se aseamana, de unde s-a inspirat autorul (oricat de original ar fi un autor, el se inspira, 10%, 20% ori 60%, de undeva, fie de la un autor anume, fie, generic, de la mai multi autori, de exemplu de la autori nordici). Dupa ce voi citi toate acestea (ori macar o parte dintre ele), ma astept sa aud si opinia autorului recenziei. Sa-mi spuna ca el voia sa fie mai mult suspans, ca lui nu-I place stilul, ca a citit carti mai bune.

Tineti minte, insa: recenzia trebuie sa-si propuna sa-l faca pe cititor sa citeasca acea carte. Sa-i explice cum sta treaba, s-o aseze intr-un anumit context, sa-i spuna viitorului cititor la ce sa se astepte. Dar el, cititorul, trebuie sa fie convins s-o citeasca. Doar ca, vedeti voi, acesta este scopul PRINCIPAL la recenzii. Obiectivul principal, ca sa folosesc limbajul academic pe care-l tot auzeam in facultate. Caci ea, recenzia, mai are si niste obiective secundare. Iar daca vorbim despre o recenzie scrisa pe un blog, acele obiective secundare se pot dovedi deSEOri mai importante decat cel principal.

Bine, ca un al doilea scop principal, fundamental, pe care trebuie sa-l aiba in vedere orice blogger este banala sintagma: ce am adus nou? Ce scriu eu este o abordare noua? Sau este ceva ce poti gasi pe oricare alt site/blog? Acum, principala eroare pe care o fac bloggerii este sa se laude cu ce carti citesc. Trebuie sa explic un pic mai mult ideea. Si, in sprijinul ei, voi da ca exemplu recenzarea cartilor clasice. Sa zicem „Idiotul” de Dostoievski. Sa ne gandim logic! De ce ai scrie o recenzie pentru aceasta carte? Ce aduci nou prin articolul tau? Ai impresia ca cineva va citi acea carte datorita tie? Ai impresia ca, dimpotriva, daca tu anunti ca nu ti-a placut, cel putin un cititor, hotarat initial s-o citeasca, se va razgandi?

Daca niciuna dintre afirmatii nu este adevarata, de ce se scriu recenzii pentru astfel de carti? Raspunsul este simplu: cititorii trebuie sa stie ca acel blogger citeste „Idiotul„. Citeste carti importante, profunde. Invers: cate recenzii ati vazut la carti gen „Suge-o Ramona„? Cunosc cativa bloggeri de carte care au citit pe ascuns acea carte. Vorbesc serios: nu au anuntat c-o citesc, nu scriu pe blog. Dar o citesc de curiozitate. Este fix ca la manele: in intimitatea lor asculta, dar nu trebuie sa stie nimeni. Singurul argument pe care-l accept este cel legat de contemporanitatea unei opera. Daca imi scrii despre o opera aparuta in 1920, scrie-mi, te rog, cateva asemanari cu situatia actuala. Scrie-mi ca ai descoperit clasa politica actuala in acea opera, spune-mi despre o experienta personala pe care ti-ai amintit-o lecturand cartea. Da-mi un motiv sa citesc recenzia aia, adu-mi ceva nou.

Altfel, la cat de des s-a difuzat Home Alone zilele astea, ar fi trebuit sa-i fac o recenzie, nu? Eftimie a facut asta. Bineinteles, trebuie tratata ca pamphlet recenzia lui. Caci fix asta e problema: o recenzie la o carte de Dostoievski in 2017 nu poate fi tratata serios. Pe bune, cine esti tu sa-l recenzezi ACUM pe marele Dostoievski? Din punctul meu de vedere, ca blogger de filme si, probabil, viitor blogger de carti, bloggerii ar trebui sa se raporteze la prezent. Ei traiesc in prezent, cititorii lor la fel. Din acest motiv, 90% dintre articolele mele sunt despre filmele actuale, cele ce intra acum in cinematografe. Pe ele le cauta cititorul, pentru ele exista blogul.

Ca printre ele mai strecor niste filme vechi ori filme de festival este altceva. Da, la un TIFF mai nimeresc si un film din 2010 ori un film Iranian nou, pe care nu prea ai unde sa-l gasesti. Dar cititorii m-au gasit pe baza articolelor despre Star Wars, Fast and Furious si Fifty Shades of Grey, le-a placut ce-au gasit acolo, m-au urmarit de atunci inainte, asa ca din curiozitate intra sa vada si ce dubiosenie am mai vazut pe la festivaluri. Si asta inseamna culturalizare: publicul de mall si de popcorn aude de niste filme necunoscute. Dintre cei care fac asta, cativa, habar n-am cati, s-ar putea chiar sa se duca sa le vada. La un TIFF am avut surpriza asta: un cititor din Cluj a tinut sa ma anunte ca s-a dus sa vada un film, care a avut 2 proiectii la festival, si tinea sa-mi multumeasca pentru asta.

Ah, si inca ceva: sunt o gramada de scriitori in viata, romani, care scriu fain si care abia asteapta sa fie promovati. Abia asteapta ca opera lor sa fie luata-n seama. Nu mai bine v-ati axa (era sa zic focusa, dar mi-as fi taiat mana cu care as fi scris acel cuvant) pe acestia? Aici trebuie sa va zic un secret: ei va aduc si trafic, caci unii au prostul obicei sa va promoveze recenzia? Din pacate pentru voi, autorii clasici au murit, asa ca nu pot da share pe Facebook la opinia voastra valoroasa. Ah, am uitat: blogosfera literara nu scrie pentru trafic! Ar fi o rusine sa recunoasca asta. O rusine chiar mai mare decat sa recunoasca faptul ca citesc „Suge-o Ramona„!

Emil Calinescu sunt, blogger care a citit „Fifty Shades„, care citeste „Suge-o Ramona” (careia o sa-i fac si o recenzie) si care, in general, se lauda cu chestiile cu care altii n-au curaj sa se laude. Si care daca-si va deschide blog literar, va evita sa recenzeze carti clasice si se va axa pe cartile noi, cu precadere pe alea rau-famate, evitate de snobii intelectuali. Ah, da, uitasem: mai si ascult manele! Pietrele le dati pe blogurile mele, Ianolia n-are nicio vina!

5 Comments

  • barbalata mirela31 decembrie 2017 at 06:22

    Tare articolul! Si bine spus! Si eu am avut senzatia ca anumite persoane se lauda cu cartile citite.
    Personal citesc mai rar clasici. De ce ? Pentru ca am citit mult in perioada liceului. Sunt carti care mi au placut altele nu. Acum prefer sa citesc pentru mine, ce imi spune sufletul. Recenzii citesc dar am invatat sa selectez cartile atunci cand vreau sa cumpar. De ce? Pentru ca de multe ori am avut senzatia ca sunt prea multe „vorbe frumoase”, ” pompoase” .
    Gusturile nu se discuta. Si ar trebui sa ne respectam reciproc.

  • Dorina31 decembrie 2017 at 09:10

    O singură observație: recenzii scriu criticii literari, bloggerii scriu articole, postări, păreri, opinii sau așa ceva :).

    • Emil31 decembrie 2017 at 11:36

      Deseori am sustinut asta: eu, pe blogul de filme, scriu IMPRESII despre un film. Nu recenzie.

      Doar ca e si un pic de ipocrizie aici. Scrii despre o carte, are o structura asemanatoare recenziei, spui cat de bine este scrisa (sau nu), nu ai nimic despre experienta personala cu cartea, apoi spui ca nu e recenzie?

      Macar eu pe blogul de teatru vorbesc despre experientele mele, strans ori vag legate de spectacolul cu pricina. Deci limita dintre sinceritate si ipocrizie este mica. Si, din pacate, ma aflu si eu in aceasta situatie, chiar daca nu cu cartile.

  • Catalina Coman31 decembrie 2017 at 09:55

    Foarte fain articolul tau. Ai dreptate cu opinia personala. Si mie imi place sa citesc asta intr-o recenzie. De asemenea, citesc mult autori romani contemporani si chiar scriu super fain.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *