Lectura, o pasiune

26 iunie 2016

Dragi prieteni, azi am ales să vorbesc despre lectură, cu precădere, despre lectura ca influenţă pozitivă pentru mine. Am descoperit lectura şi cărţile, încă din copilărie. Mama mea era pasionată de lectură. Este şi acum, însă timpul nu îi mai permite să se desfăteze cu cititul, aşa cum o făcea cândva. Aşadar, cărţile erau şi ele jucarii pentru copilul care eram.

Aşadar, am trăit toată viaţa înconjurată de cărţi şi am auzit zeci de poveşti, pentru că ai mei, părinţi şi bunici, au dorit să cresc frumos. Am început prin a asculta povesti la plăci de picap. Le-am ascultat atât de mult şi le-am învăţat atât de bine, încât ajunsesem povestitoarea clasei, în grădiniţă. Mi-a plăcut mereu să spun poveşti şi să-i încânt pe ceilalţi cu gândurile mele.

Când am învăţat alfabetul, să citesc şi să scriu, încă mai citeam poveştile din copilărie, pentru a păstra vie acea perioadă a vieţii mele. Apoi, am început să scriu şi mi-am dat seama că nu am o imaginaţie extrem de dezvoltată. Scriam frumos, dar nu aveam multe noţiuni, nu ştiam multe sinonime şi antonime, nu ştiam mulţi termeni şi nu eram familiarizată cu multe cuvinte.

Lectura, o pasiune

Am început să citesc tot ce prindeam în mână. Apoi, mi-am dat seama că nu mi se potrivesc cărţile mamei mele şi am ajuns să împrumut cărţi de la biblioteca şcolii. Ţin minte cât de dragi îi erau domnului Moldoveanu vizitele mele şi mereu îmi recomanda cărţi cu o intensitate mai puternică decât precedentele. Apoi, acesta a devenit profesor şi m-a îndrumat spre biblioteca judeţeană de unde am învăţat că pot alege o gamă mai variată de cărţi. Şi mi-am dat seama că mă dezvolt, ca om şi ca viitor blogger şi scriitor. Nu poţi fi nici măcar un blogger de calitate dacă nu scrii bine. Eşti criticat dacă nu scrii bine, pentru că cititorii tăi vor calitate, vor exact contrariul celor care apar la tv, vor corectitudine gramaticală, un ehilibru între cele scrise de tine şi crezurile tale personale, sincere, vor să ştie că îţi pasă de ei şi ceea ce ajunge la ei.

Cred că şi datorită lecturii sunt omul care sunt azi. Îţi poţi da uşor seama de pasiunile unui om, doar purtând o singură conversaţie. Nu e suficient să înveţi la şcoală, e nevoie să înveţi ceea ce te interesează pe tine, pentru a te dezvolta mai presus de colegii tăi. Aşa merg lucrurile în România. Dacă eşti diferit, eşti privit ciudat în ţară, dar extrem de apreciat afară. Aud copii care se plâng când sunt îndrumaţi spre lectura. Cum să îşi mănânce ei din timpul de joacă sau stat la calculator, pentru a citi? Se plictisesc repede şi aruncă acea carte. Revin la ea târziu, când îşi dau seama că au ce învăţa din ea…sau niciodată.

În această seară, mi-am numărat cărţile din bibliotecă. Am peste 200 de cărţi, strânse de la începutul liceului până acum. Nu mi-am permis să cumpăr tot ce am vrut, dar oricând am găsit o ofertă bună, am profitat de ea. Alocaţiile mele mergeau la librăriile online sau la târgurile de carte. Nu am o pasiune foarte costisitoare, sunt pasiuni care ocupa timp preţios degeaba şi mulţi bani ca să te alegi, de fapt, cu nimic. Nu pot spune că sunt cea mai citită dintre toţi, dar consider că am mai multe cunoştinţe din diferite domenii şi un vocabular mai complex decât multe dintre cunoştinţele mele.

Faptul că mi-am îmbogăţit vocabularul şi am ajuns să îmi însuşesc cuvinte care în cazul în care vrei să transmiţi anumite mesaje, au un impact puternic şi sunt mai bine percepute de cei cărora li te adresezi, conteaza enorm. Eu am început, acum un an şi jumătate, să scriu o carte. Merge greu, ce-i drept, pentru că timpul nu îmi permite să scriu când şi ce aş vrea. Dar nu mă las. Îmbin lectura cu scrisul şi mă simt mai bine sufleteşte. Oricând am o pasă mohorâtă, mă refugiez în cărţi pentru că acolo e micul meu colţ de Rai, în care timpul nu mă afectează, oamenii au decenţă, există bunătate şi poveşti cu final fericit. După ce m-am liniştit, am curajul să dau, din nou, piept cu lumea şi să mă reîntorc pe tărâmul cărţilor, oricând mă simt neputincioasă.

Lectura, o pasiune

Uneori sunt neatentă, cu capul în nori şi visătoare. Mi-aş putea abandona prietenii pentru o carte foarte bună, dar aş reveni la ei cu forţe proaspete şi noi idei de rezolvare a problemelor, mult mai bune decât dacă nu aş fi citit şi nu mi-aş fi limpezit gândurile mai devreme. Dacă mă vezi citind, nu mă deranja sau nu te deranja să mă întrerupi. Nu vei reuşi să mă scoţi din ritmul meu sau să mă faci să îmi ridic ochii din carte. Aşa sunt eu, acaparată până peste cap de lucrurile care chiar îmi fac plăcere. Ştiu, sunt altfel decât cei din ziua de azi. Da, poate sunt şi ciudată. Si ce dacă? Dacă mie îmi face plăcere şi îmi dă o stare de bine să citesc, cine e oricine să îmi zică să nu o fac?

Dacă sunteţi curioşi ce alte păreri legate de cărţi şi lectura mai am, găsiţi pe blog toate detaliile şi recenziile pe care le-am făcut până acum. Lectură plăcută, tuturor. În cazul în care nu aţi găsit cărţile care să vă capteze atenţia, mai căutaţi! Poate nu aţi găsit subiectele care vă preocupa cu adevărat.

Partajează asta:

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.