Cum arată literatura de ieri VS literatura de astăzi

25 februarie 2017

Cum arată literatura de ieri VS literatura de astăzi? Este o perspectivă dificil de apreciat şi întrebări cu răspunsuri extrem de subiective. Sunt sigură că va fi o plăcere să facem incursiuni în gândurile noastre, să rememorăm stări şi povesti din cărţile lecturate până în prezent.

Aş putea spune că citesc de când am învăţat să citesc dar, cumva, am învăţat întâi să ascult poveşti rostite de părinţi, bunici, sau de tanti şi nenea de pe placă. Şi ascultam cu orele. Le povesteam, apoi, la grădiniţă când eram pusă în faţa unui semicerc cu 31 de feţe ca a mea cât timp educatoarea mai completa câte una alta. Poate de atunci ştiam că vreau să scriu poveşti pentru alţii şi poate, pe unele, să le şi povestesc în faţa unui grup vag interesat.

Din liceu, după ce plecasem destul de dezamăgită din bibliotecă pentru că nu găsisem o carte pe care mi-o doream mult, am început să îmi cumpăr singură cărţile. Pur şi simplu voiam să am la îndemână poveştile mele preferate, să le răsfoiesc oricând, să prind acel miros de carte nouă dar şi pe acela de carte răsfoită până la epuizare, într-un singur loc. Şi am citit cam orice, până să îmi dau seama ce îmi place. Încă mă mai surprind unele poveşti despre care nu aş putea crede că mi-ar stârni interesul. Mai am multe de învăţat şi de citit şi nu am să mă opresc prea curând, chiar dacă timpul nu îmi mai este, demult, cel mai bun prieten. Am citit poezie, proză, jurnale, etc. Mi-am dat seama că mă pasionează cărţile psihologice, cele care spun poveşti de viaţă şi, mai ales, romanele poliţiste. Au ceva care îţi pune mintea la contribuţie, constant.

Cei de la Târgul Cărții propun celor interesaţi o serie de întrebări menite să afle cum percep cititorii literatura contemporană faţă de literatura clasică. Ca să fiu sinceră, întotdeauna m-a pasionat istoria, în special o anumită epocă în care femeile purtau rochii mari şi buze roşii iar domnii le dansau în săli de bal. Nu e vorba că nu am citit literatură clasică. Întotdeauna m-am temut de propria-mi ignoranţă, de posibilitatea de a nu înţelege un autor clasic, poveştile pe care acesta le spune sau pur şi simplu să nu ajung să empatizez cu personajele sale. Cred că de aceea am ajuns să citesc atât de târziu Dostoievski dar măcar acum ştiu că am multe în comun cu el şi tenebrele lui.

  1. Sunt cărțile de ieri mai valoroase decât cele de astăzi?
    Mai valoroase din punct de vedere al cărui atribut? Sunt sigură că ştim cu toţii de existenţa unor cărţi scrise de autori clasici care sunt de o valoare, financiară, mult peste putinţele oamenilor normali. Dacă ne raportăm strict la bani, de asemenea, multe cărţi scrise de autori clasici au preţuri extrem de mici, existând şi excepţii, desigur. La fel se întâmplă şi cu acele cărţi scrise de autori contemporani. Dacă ne raportăm la valoarea intelectuală este destul de greu de aproximat ce cărţi sunt valoroase pentru că acest lucru este extrem de subiectiv. Aş putea să fiu ipocrită şi să spun că există egalitate între acestea dar nu ştiu să fac o asemenea ecuaţie. Da, citesc mai des şi cu mai multă plăcere o carte scrisă de un autor contemporan dar există şi momente în care vreau pasiune, un altfel de vocabular, o grijă mai mare faţă de personaje, de firul narativ şi ceva mai multă umanitate. Cel puţin literatura clasică mi se pare mai îngrijită, mai elegantă, mai plină de evenimente diverse şi mai pregnantă. Totuşi, îmi place să trăiesc despre prezent şi îmi plac autorii care aduc în scrierile lor evenimente de care mă lovesc şi bunuri pe care le folosesc zi de zi.
  2. Se scria mai bine pe vremuri?
    Categoric! Exista rigoare, anumite reguli de bun simţ, multă pasiune, determinare, timp şi imaginaţie cât să ne dăm seama că avem în literatura clasică extrem de mulţi autori care au prevestit, într-un fel sau altul, realitatea în care trăim azi. Şi nu de puţine ori am rămas, pur şi simplu, împietrită de o previziune a vreunui autor clasic cu privire la ceea ce le va aduce viitorul. Din punct de vedere al trăirii, al înţelegerii spiritului uman, al diminuării pudibonderiei sau de modificare a evenimentelor ori preferinţelor considerate tabu, scriitorul contemporan este mai prezent, mai curajos, mult mai responsabil faţă de cititorii săi şi faţă de ceea ce încearcă să transmită prin scrierile sale. Din punct de vedere strict scriitoricesc, autorul clasic este mult mai romantic, mai atent, mai bun planificator şi organizator al ideilor. Autorul contemporan este mult mai atent la om, mult mai fascinat de acesta şi se refugiază în scris pentru a se salva pe el şi pe ceilalţi.
  3. Marii scriitori de ieri sunt mai prejos decât cei de astăzi?
    Marii scriitori de ieri nu sunt cu nimic mai presus decât cei de astăzi dar nici cei de astăzi nu sunt cu nimic mai prejos decât cei de ieri. Un scriitor este acel om care scrie din nevoia de a evada din propria minte, din propria bucurie sau nefericire pentru a ajunge la inima altora. Atunci când un om se regăseşte în ceea ce ai pus pe foi în nopţile în care somnul nu se îndura să vină mai repede şi te măcinau tot felul de gânduri pe care nu le puteai controla în solitudine, primeşti cel mai frumos dar. Toţi simţim şi trăim doar că scriitorii ştiu să vorbească despre asta cu ajutorul colilor, penelului şi a cuvintelor.
  4. Timpul este cel ce dă valoare cărților?
    Cred că omul este cel care face cărţile cu adevărat nemuritoare. Se spune că un om va muri cu adevărat în momentul în care ultimul om care îi cunoştea numele s-a stins. Scriitorii nu mor, artiştii nu mor. Prin scrieri, fiecare om reuşeşte să rămână undeva. Gândurile sale, ideile formulate, visurile, idealurile şi poveştile rămân la îndemâna cititorului de-a lungul anilor. Timpul dă valoare înţelesurilor şi secretelor pe care cărţile le ascund.
  5. Pot fi comparați scriitorii de astăzi cu cei de ieri?
    Scriitorii de ieri sunt nemuritori iar cei de astăzi ar trebui apreciaţi cât încă au puterea să scrie. Se spune că „dacă vrei să fii mare trebuie să mori” dar nu e mai uşor să apreciem ceea ce avem cât încă ne este la îndemână? Scriitorii de azi sunt mai curajoşi, mai greu de cenzurat, mai uşor de înţeles. Scriitorii de ieri îmbrăcau fiecare cuvânt într-o comoară, timpul părea de partea lor şi noi ne putem bucura şi azi de ceea ce au lăsat în urmă, ca o moştenire palpabilă pentru cei ce vor avea nevoie să ştie că s-a putut trăi şi altfel.

Vă invit, cu drag, să răspundeți acestor întrebări!  Pentru mine a fost o adevărată provocare şi mi-a permis să mă gândesc la întrebări cărora îmi era teamă să le ofer un răspuns! Mulțumesc mult, echipei Târgul Cărții pentru oportunitate!

Partajează asta:

2 Comments

  • Barbalata Mirela 25 februarie 2017 at 18:52

    Frumos articolul! Chiar interesante intrebarile :). Bine punctat zic eu 😉

    • Ianolia 2 martie 2017 at 16:13

      Si mie mi s-au parut bine alese. Nu stiu cat de corect am raspuns dar chiar mi-am pus imaginatia si cunostintele la „munca” pentru a rapunde. Va multumesc frumos! <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.