Anna şi sărutul franţuzesc de Stephanie Perkins

11 februarie 2019

Anna şi sărutul franţuzesc” de Stephanie Perkins este cea de-a doua carte a autoarei, după „Lola și băiatul de treabă din vecini” pe care o lecturez iar stilul lui Perkins rămâne acelaşi, ceea ce în cazul său este un lucru incredibil. Autoarea are un stil aparte, nu găseşti nimic siropos, totul fiind amuzant, plin de viaţă, apropiat de realitate şi cu un fir narativ cursiv în care nu te pierzi.

„Singurul cuvânt francez pe care-l cunosc este oui, ceea ce înseamnă da și doar recent am aflat că este scris o-u-i și nu e-e.”

Ceea ce păstrează autoarea şi mă cucereşte cu fiecare nouă carte, este grija faţă de personaje, modul în care le crează în situaţii cheie şi le modelează ajutându-le să se descopere, să crească, să devină mai buni şi să descopere lumea cu tot ceea ce înseamnă aceasta. Fiind o carte pentru adolescenţi, poate nu ţi s-ar părea demnă de atenţie dar cartea poate fi citită de oricine şi nu te va lăsa rece. Până la urmă fiecare volum al lui Parkins se dovedeşte a fi un fel de bildungsroman în care personajele trec de la adolescenţii plini de prea multe sentimente, trăiri şi nevoi până la adulţii responsabili care păstrează prietenii şi se îndepărtează de persoanele toxice şi se pregătesc pentru viaţa care îi aşteaptă.

„De câte ori pot fi emoțiile noastre legate de altcineva, să fie trase, întinse și răsucite, înainte de a le rupe? Înainte să nu mai poată fi reparate niciodată?”

Povestea de dragoste dintre Anna, o americancă ajunsă la Paris pentru studii şi Etienne St. Claire, un britanic care studiază, de asemenea, la Paris se metamorfozează din prietenie şi iubire platonică în ceea ce orice adolescent visează. Cei doi se maturizează unul cu ajutorul celuilalt, cresc şi se ajută reciproc, se educă şi se compensează reciproc. Cumva îi vezi cu toate golurile şi părţile bune, cu toate slăbiciunile şi elementele care îi fac puternici. Autoarea îi crează astfel încât să îi iubeşti pentru cum sunt şi ce devin.

„Cercetătorii nu m-au învățat ce să fac cu băieții beți şi instabil emoțional”.

Stephanie Perkins reușește să creeze personaje reale, palpabile şi să dea viaţă unor personalităţi foarte bine individualizate. Ea creeză o poveste apropiată de realitate, simplă dar plină de viaţă, tonică şi exuberantă. Folosind o scriitură simplă, fără efecte pompoase şi elemente nelalocul lor aceasta reuşeşte să cucerească cititorii până la pragul în care nu vrei să laşi cartea din mâini.

„Aș vrea ca prietenii să se țină de mâini mai des, precum copiii pe care îi văd uneori pe stradă. Nu sunt sigur de ce trebuie să creștem și să ne jenăm de asemenea lucruri.”

Vei empatiza cu fiecare personaj şi te vei regăsi pe tine printre file. Este acel fel de poveste care poate fi a fiecăruia dintre noi. Este povestea fiecărui om care încearcă să devină mai bun, să crească, să aibă prieteni, să iubească, să înveţe, să se pregătească de viitor şi să îşi depăşească condiţia. Anna este norocoasă să îi aibă pe Meredith, St. Clair, Josh și Rashmi prietenii care o ajuta să se descopere pe sine, să se adapteze într-o ţară nouă şi într-o şcoală nouă, să devine mai bună şi mai curajoasă.

„Cu cât ştii mai mult cine eşti şi ce vrei, cu atât mai puţin vei fi afectat de lucrurile mici.”

Ceea ce am observat citind această carte este faptul că eu îi cunoşteam, deja, pe Ann şi Etienne St. Claire pentru că ei apar în cel de-al doilea volum au autoarei, „Lola și băiatul de treabă din vecini„, dar ca personaje secundare. De obicei îmi amintesc, extrem de bine, acţiunea cărţilor citite, chiar dacă de această dată am citit cărţile în sens invers, m-a ajutat să îndrăgesc personajele chiar dinainte de a le afla povestea. Vă recomand, totuşi, să citiţi romanele în ordine pentru că efectul va fi foarte plăcut.

„Pentru noi doi, acasă nu este un loc. Este o persoană. Și noi suntem în sfârșit acasă.”

Este o lectură plăcută pentru vară, pentru vacanţă, când doreşti să ieşi, pur şi simplu, din viaţa cotidiană şi să te afunzi într-o nouă poveste, să resimţi fiorii primei iubiri şi a importanţei pe care o are aceasta pentru un om, dezvoltarea sa şi percepţia asupra altor oameni. Probabil că mi-a plăcut mai mult povestea aceasta, aşa cum este ea, pentru că şi eu am tendinţa aceasta de a ajuta pe toată lumea, de a ierta, de a trece cu vederea, de a te lăsa pe tine în detrimentul altora, de a fi om în ciuda faptului că ai parte de căutarea continuă, aproape disperată, de a fi acceptată de o societate  nouă

  • Autor: Stephanie Perkins
  • Editura: Epica
  • Colecţia: YA
  • Anul apariţiei: 2013
  • Tip coperta: Broşata
  • Nr. pagini: 304 pagini

Partajează asta:

Wrap Up

Anna şi sărutul franţuzesc de Stephanie Perkins

  • 10/10
    Suspans
  • 10/10
    Actiune
  • 10/10
    Romantism
  • 10/10
    Intriga
  • 10/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Autenticitate
  • Constructia personajelor
  • Complexitatea
  • Lectura usoara
  • Poveste

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.