De ce citesc? Bună întrebare!
- Citesc pentru că, în opinia mea, scrisul este cea mai frumoasă îndeletnicire umană şi, de asemenea, cel mai greu blestem.
- Citesc pentru că mintea umană este capabilă să creeze, prin scris, cele mai frumoase lumi pe care le-am vrea transpuse în realitate.
- Citesc pentru că ştiu cât de greu vine inspiraţia şi cât de uşor poate fi luată de adierea vântului.
- Citesc pentru că iubesc să-mi creez, în minte, lumea prezentată în cărţi.
- Citesc pentru că banii investiţi în cărţi reprezintă cea mai bună investiţie, de aceea nu mai citesc mulţi, pentru că investiţiile cele mai rentabile sunt făcute doar de cei mai buni oameni.
- Citesc pentru că vocabularul trebuie îmbunătăţit continuu şi pentru că mintea umană este un muşchi care trebuie antrenat constant.
- Citesc pentru că vreau să învăţ şi vreau să învăţ pentru că asta înseamnă să fii om cu adevărat.
- Citesc pentru că nu ştiu să îmi omor timpul, ci să-l fructific.
- Citesc pentru că în cărţi mă regăsesc pe mine şi îi regăsesc pe alţii de care m-am pierdut.
- Citesc pentru că iubesc scrisul şi înşiruirea cuvintelor pe paginile albe.
- Pentru că mirosul cărţilor este atât de puternic, încât, inevitabil, îţi crează cea mai frumoasă stare de linişte şi siguranţă!
- Citesc pentru că cineva, trebuie să facă şi aşa ceva!
Am considerat dintotdeauna că scrisul este cea mai profundă îndeletnicire a omului, indiferent de sfera în care mintea sa neliniştită lucrează. Cred că am fost binecuvântată şi blestemată, de asemenea. Să dobândeşti această deprindere, este o bucurie pentru că eşti capabil să-ţi transmiţi emoţiile, prin gândurile care ţi se învârt în minte. Gânduri ce odată cu zărirea celor mai simple lucruri, lucruri ce pentru alţii nu înseamnă mai nimic, sau sunt prea banale ca să le dea atenţie, nasc idei frumoase. Este de asemenea un crunt şir de nopţi nedormite, vorbe răstălmăcite şi analizarea în cel mai mic detaliu a oricăror cuvinte spuse de cei cu care intram în contact.
Iubiţi oamenii care scriu pentru voi, despre voi, pentru că o fac din naivitatea unor suflete care au refuzat să vadă urâtul într-o lume învechită de rău. S-a scris despre mine şi am iubit oamenii în ale căror opere m-am regăsit. I-am binecuvântat pentru că au văzut în mine părţile frumoase care m-au transformat în muza lor. Chiar dacă nu m-au întâlnit niciodată şi nu m-au ştiut fizic, mi-au cunoscut sufletul şi l-au înfrumuseţat pentru a fi văzut şi iubit de toţi cei care nu l-au înţeles. Am scris şi eu despre alţi şi alţi oameni, cunoscuţi şi străini. Pe unii i-am văzut fizic şi i-am transformat în suflete pe care le-am iubit. Pe alţii nu i-am cunoscut niciodată, dar m-au căutat şi mi-au mărturisit că s-au regăsit în textele citite pe blog sau pe o pagină de facebook, unde publicam. Nu-i blamaţi pe artişti, sunt oameni care trudesc pentru a ne aduce zâmbete şi a ne deschide inimi. Nu lăsaţi urâţenia lumii să distrugă şi ultimul gram de naivitate actoricească ori scriitoricească. Prin artişti vă veţi regăsi şi vă veţi vedea mai frumoşi pentru că ei v-au văzut frumoşi din interior spre exterior.
No Comments