Poate într-o altă viaţă de Taylor Jenkins Reid
Recenzii , Romantice / 5 aprilie 2017

Poate într-o altă viaţă de Taylor Jenkins Reid face parte din categoria literatură universală. Cartea aparţine unei debutante, acel gen de autor care surprinde de la prima apariţie, aşa cum am întâlnit cazul Ceceliei Ahern. De fapt, autoarea reuşeşte să treacă de la literatură YA, la cea de tip click-lit, până la îmbinarea a două universuri paralele, situaţii dramatice, răsturnări de situaţie şi, pe alocuri, comic. Nu o pot încadra într-un singur gen. Este o multitudine de genuri îmbinate interesant care captivează. „Şi cred că poate îmi trebuie cineva care să-mi țină partea ca să-mi fie bine. Cred că sunt unul din oamenii care au nevoie de oameni in jur.” Am empatizat cu protagonista prin prisma căutării, continue, a sinelui, a locului în care se simte acasă, a acelui mediu de care aparţine. Deşi are douăzeci şi nouă de ani, Hannah nu pare să-şi găsească locul nicăieri, ceea ce nu se întâmplă de curând ci, cumva, încă din adolescenţă. Mutarea părinţilor în Londra, necesitatea acesteia de a-şi finaliza studiile în Los Angeles şi un continuu sentiment de abandon o duc pe eroină în faţa unor alegeri destul de neinspirate, de-a lungul vieţii. Ea rămâne, cumva, prinsă în adolescenţă şi caută, cu…

Jucariile femeilor de Helge Jepsen
Recenzii , Romantice / 30 martie 2017

Jucariile femeilor de Helge Jepsen este o carte cu şi despre femei, la prima vedere. Autorul, deoarece vorbim despre un bărbat, cu ajutorul unei foarte bune prietene, face o incursiune în lumea complexă a femeilor. Ceea ce încearcă autorul să facă este să înţeleagă şi să-i ajute şi pe ceilalţi din genul său ce le este indispensabil femeilor, de ce unele lucruri sunt mai importante decât altele, câte tabieturi au acestea şi ce le poate strica feng shui-ul. Deşi, în primul text al cărţii, autorul recunoaşte că nu ştie multe despre această lume a femeilor şi faptul că a cerut ajutorul unei persoane mult mai avizate în această „problemă spinoasă” mi se pare, cumva, că s-a exagerat, pe alocuri. Era imposibil, desigur, să se realizeze ceva departe de generalizare dar unele lucruri sunt de-a dreptul stereotipizate. Cumva autorul te duce pe o culme apoi te arunca, brutal, la pământ pentru a putea, din nou, repeta procesul. Cumva pare că eşti într-un montagn russe. Dacă lecturezi cartea, realizezi că eşti şi nu eşti de acord cu autorul. Cumva, în timpul lecturării, mă simţeam destul de ciudat. Parcă mi se lua toată feminitatea şi era pusă într-o vitrină, expusă şi la îndemâna…

Nu mi-e frică! de Paula Săcui
Recenzii , Romantice / 5 martie 2017

Nu mi-e frica! de Paula Sacui este prima carte a jurnalistei si a fost scrisa în paisprezece zile si paisprezece nopti. La prima vedere, cartea pare interesanta. Cel putin titlul sonor, coperta si autoarea, persoana publica, îti stârnesc curiozitatea. Ca sa fiu sincera, aceste trei elemente mi-au stârnit, mie, curiozitatea. Ca o idee generala, initiala, în momentul în care am terminat de lecturat cartea, am realizat ca exista un punct comun în cartile autorilor romani. Nu stiu daca toti autorii romani urmaresc acest pattern dar cartile celor pe care i-am citit pâna în prezent o fac. Limbajul extrem de lipsit de pudism, numirea organelor genitale, masculine si feminine cât si injuriile se gasesc pagina de pagina. Nu stiu de ce sunt atât de necesare aceste elemente, totusi. Nu ma întelegeti gresit, as fi o ipocrita sa ma declar suferinda de pudibonderie dar, la un moment dat, atât bagat si scos de organe devine obositor de urmarit. „În realitate, ar fi mers cu el pâna la capatul lumii, ?i nu doar imaginar, ca pâna atunci. Pacat ca n-a apucat sa-i spuna. Vântul batea cu tupeu. I-a stricat parul ?i i-a amestecat gândurile.” Cartea da senzatia unui jurnal al femeii moderne. Prinsa…

12 luni de Biba Merlo
Recenzii , Romantice / 23 februarie 2017

12 luni de Biba Merlo face parte din categoria Nuvele. Este genul de carte scurtă, perfectă pentru a te delecta într-o zi de primăvară pe banca unui parc sau în confortul propriei case. Volumul cuprinde douăsprezece povestiri, fiecare povestire desfăşurându-se în câte o lună a anului, avându-i drept protagonişti pe el şi ea. Fie că avem numele acestora, fie ca intuim sau ne gândim la ce nume s-ar potrivi, este imposibil să nu empatizăm cu sentimentele diverse care ni se desfăşoară în faţa ochilor filă cu filă. „Ni se umple capul de romantisme şi idioțenii de nedescris, apoi experimentăm, ne dăm seama că realitatea e foooooarte diferită, ne lingem rănile si plecăm în vacanța de vară aşa cum trebuie.” Fiecare povestire are, la final, prezentarea bărbatului sub forma unui vin şi recomandări pentru degustarea acestuia. Pentru cei care au participat, cel puţin o dată în viaţă, la o degustare de vinuri cartea va fi, de asemenea, o incursiune în genuri de vinuri variate şi frumos prezentate. Nu se cunoaşte povestea personajelor, trecutul sau viitorul ci doar ceea ce se întâmplă în prezent. Iubirea este punctul central al fiecărei poveşti, transpusă în forme diverse. Ironia şi autoironia fiecărei protagoniste sunt puncte cheie interesant…

Curtezana de Diane Haeger
Recenzii , Romantice / 4 februarie 2017

Curtezana de Diane Haeger, nu este neapărat un roman istoric sau romantic. Este mai degrabă unul care se poziționează la intersecția mai multor genuri literare pentru ca, în final, să spunem doar că este o poveste de dragoste în care un prinț și regele iubesc o singură femeie, văduvă după ce soțul ei a fost acuzat de trădare. Pentru ca intriga să primească mai multă sare și piper, în acest triunghi amoros se infiltrează amanta regelui și mâna dreaptă a acestuia. Putem spune că e un roman istoric doar prin prisma faptului că personajele sunt ”confirmate” de istoria Franței, iar majoritatea evenimentelor au existat și ele. Restul e ficțiune. Autoarea recunoaște că a adăugat evenimente ”de dragul continuității”. Acest lucru este menționat în ”Nota autoarei” de la finalul cărții. „Frumusețea ei nu era brută și sălbatică, nici măcar una seducătoare. Ci elegantă.” Personajele cheie ale romanului sunt Diane de Potiers și Henric al II-lea, unul dintre cei mai cunoscuți regi francezi. Există numeroși istorici care spun că ea ar fi condus cu adevărat Franța cât timp Henric s-a aflat pe tron. Relația lor nu era doar imorală pentru acele vremuri ci și una extrem de periculoasă. Când s-au îndrăgostit unul…

Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern
Psihologice , Recenzii , Romantice / 29 ianuarie 2017

Anul în care te-am întâlnit  este cel de-al zecelea roman al Ceceliei Ahern  şi câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction. Am lecturat alte câteva romane ale autoarei, P.S. Te Iubesc, Cadoul si Cartea viitorului, şi fiecare mi se pare unică. Subiectele abordate sunt sensibile pentru orice om datorită faptul că spun poveşti triste cu finaluri mai mult sau mai puţin fericite. Mi se pare, cumva, că există o asemănare fantastică între Cecelia Ahern şi Guillaume Musso din acest punct de vedere. Nici în acest roman Ahern nu se dezice de simbolistică, disecarea spiritului uman, evidenţierea angoaselor şi gândurilor menite să dea lumea oricui peste cap, apatia, introducerea maximelor sau citatelor menite să te ajute în empatizarea cu toate personajele operei, străbătute de tot felul de demoni interiori. „Mă simt altfel. Gândesc prea mult şi mă concentrez asupra unor obiective care înainte nu-mi ocupau deloc mintea.” Simbolistica pregnantă a romanului de faţă, este asemănarea protagonistei cu o grădină, asemănare evidenţiată pe tot parcursul romanului. Trecerea prin toate cele patru anotimpuri ale grădinii este, de asemenea, marcată prin părţi bine delimitate şi numite ca atare: Iarna – „Perioadă de inactivitate şi degradare.” Primăvara – „Abilitate de a reveni la forma iniţială după o…

Dash, Lily şi Cartea Provocărilor de Rachel Cohn și David Levithan
Recenzii , Romantice / 16 decembrie 2016

Dash, Lily şi Cartea Provocărilor de Rachel Cohn și David Levithan este genul de carte perfectă pentru a fi lecturată în preajma Crăciunului. Deşi coperta nu trădează o poveste de Crăciun, asemenea celei originale, te trimite într-un tărâm nins din săptămânile premergătoare Crăciunului şi Anului Nou unde doi tineri, Dash şi Lily se plimbă printre rafturile librăriilor căutând şi jinduind la o iubire (şi un jurnal) care să fie doar ale lor. Urmărind aceeaşi manieră de povestire precum precedenta carte scrisă de cei doi autori, Playlist pentru Nick şi Norah, povestea este prezentată din perspectiva dublă, a ambilor protagonişti şi există chiar un moment în care regăsim un pasaj comun al celor două cărţi. Două cărți. Patru personaje diferite. Două cupluri. Doi scriitori. Același pasaj apărut în ambele cărți. Ce frumos se leagă unele povesti, unele cărți, unele momente. Lily provine dintr-o familie mare, rudele ei chiar fiind ajutoare cheie în ceea ce presupune menţinerea legăturii între ea şi Dash. Căpitanul echipei de fotbal, o adolescentă visătoare, ambiţioasă, responsabilă, sentimentală şi antisocială vine perfect în întâmpinarea personalităţii lui Dash care este matur, amuzant, sarcastic şi la fel de antisocial în special din cauza divorţului părinţilor săi şi a răcelii instalate între aceştia. Pasiunea pentru…

Și după… de Guillaume Musso
Recenzii , Romantice / 15 noiembrie 2016

Și după… este o carte în care subiectul dezbătutul poate fi deranjant pentru unii cititori. Autorul are curajul de a dezbate un subiect care îi sperie pe mulţi. Moartea sau ideea de a te pregăti pentru moarte, sunt acele genuri de subiecte de care oamenii se feresc. Fie că e vorba de teama de necunoscut sau neprevăzut, durerea din spatele întâmplării, abandonul, dispariţia permanenta sau singurătatea, oamenii tind să evite acest subiect dureros. „Vita brevis, ars longa, experimentum periculosum, judicium difficile – Viața e scurtă, arta lungă, experimentul periculos, judecata dificilă.” Cum ar fi să poţi prezice moartea unui om? Terifiant de-a dreptul! Dacă adăugăm la toate astea şi necesitatea de a-l pregăti pe respectivul om pentru ceea ce urmează să i se întâmple, poate fi de-a dreptul sufocant, copleşitor şi frustrant. Să ştii că un om se afla pe marginea prăpastiei şi nu îl poţi ajuta, în niciun fel decât prin a-şi lua adio de la lume într-un mod care să nu îi dea senzaţia că a trăit degeaba, poate fi o experienţă destul de marcanta pentru oricine. Aşadar, nici Nathan Del Amico nu face excepţie atunci când doctorul Garrett Goodrich îi mărturiseşte motivul pentru care viaţa sa a fost…

Playlist pentru Nick şi Norah de David Levithan şi Rachel Cohn
Recenzii , Romantice / 12 noiembrie 2016

Playlist pentru Nick şi Norah  face parte din categoria de cărţi romantice. Este o carte a cărei acţiune se desfăşoară pe parcursul unei singure seri şi are ca protagonişti doi tineri pasionaţi de muzică dar cu inimile frânte. El este basistul unei trupe de muzică underground de queercore şi Ea este fiica unui celebru producător muzical din New York. Cartea are un impact destul de profund şi destul de dubios prin limbajul licenţios utilizat. Cuvintele fără perdea venite din partea personajelor sunt un pic deranjante dar având în vedere că este o carte adresată tinerilor şi limbajul utilizat de aceştia este, adesea, teribil nici cartea nu face rabat de la această „regulă nescrisă” a adolescenţilor răzvrătiţi. Nu îl aprob dar înţeleg, într-un fel, utilitatea să. Romanul are două perspective, cea a lui Nick care suferă din cauza unei relaţii eşuate şi care încă spera la o împăcare cu fosta sa prietenă deşi aceasta îşi găsise alinarea în braţele altui bărbat şi a lui Norah care este fata rebelă dar protectoare cu prietena să şi care, oscilând între colgiu şi dorinţa de a-şi urma dragostea este dezamăgită de revenirea prietenului său în oraş, în ciuda planurilor pe care şi le făcuse….

Mă pierd în tine de Jasinda Wilder
Recenzii , Romantice / 24 octombrie 2016

Ceea ce reiese, mai mult decât evident, din cartea Mă pierd în tine este faptul că vine ca un suport pentru cei care au trecut prin pierderea unei persoane dragi, dar şi pentru cei care nu au trecut prin asemenea experienţe dar trebuie să îşi reamintească să aprecieze lucrurile simple sau oamenii din jurul lor. Cartea are două poveşti de iubire în prim plan, având aceeaşi protagonista. Mai presus de asta, însă, este o poveste de viaţă despre suferinţă, momente grele în care izolarea e singura soluţie şi în care durerea e pregnanta. Cumva te învaţă să te adaptezi la viaţă, la faptul că nu e totul lapte şi miere dar ca soarele răsare, atât timp cât îţi dai ocazia să trăieşti frumos, în ciuda experienţelor neplăcute. „Dar atunci când simți soiul ăla de nevoie mistuitoare de cineva, de cineva pentru care ai face, orice, indiferent ce ar fi? Îți intră naibii pe sub piele, în suflet, ca şi cum esența din care e plămădită se impregnează în tine atât de cuprinzător, încât însuşi aerul pe care-l respiri şi fiecare moleculă din ființa ta sunt îmbinate. Asta e iubirea. Exact aşa am iubit-o.” Uitarea pare să fie ceea ce ne…