„Hoţii de frumuseţe” de Pascal Bruckner: Undeva, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, trei oameni pun la cale un complot împotriva frumuseţii. Să fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiuni sadice? Nici vorbă. Avem de-a face cu o doctrină şi aplicarea ei obstinată: complotiştii văd în frumuseţea inegal distribuită o inechitate ce trebuie eliminată. O viziune de apocalipsă? Mai degrabă un basm filosofic şi totodată scânteietor, thriller ce dozează perfect suspansul, erotismul, teroarea. Pascal Bruckner ştie să planteze violenţa anomaliei şi cruzimea detaliului pervers într-un discurs impecabil, înzestrat cu splendoare şi rigoare logică. „Frumuseţea e un capital care se delapidează în fiecare zi, şi frumoasele sunt nişte suverane aşezate pe un tron ce se clatină.” Am trecut această carte în categoria de cărţi psihologice, în ciuda faptului că romanul are o copertă ce indica potenţialului cititor faptul că în faţa să are un roman erotic. Erotismul din această carte este minim spre inexistent, punându-se accent mai mult pe calitatea şi conturul dat personajelor. Mintea omului poate fi extrem de periculoasă mai ales atunci când aluneca din realitate într-un abis conspiraţionist în care cele trei personaje „negative” se regăsesc, cumva aruncate de generaţiile care vin. Romanul se desfăşoară în două…

În primul rând, aş dori să mulţumesc Libris, librarie online, pentru oportunitatea de a citi două cărţi fantastice. Prima dintre cele două fiind „Fata din tren” care m-a uimit şi m-a ţinut în suspans destul de mult timp. Această carte mi-a atras atenţia în timp ce urmăream bloggerii străini şi m-a intrigat faptul că, marea majoritate, o asemănau cu „Fata dispărută” de Gillian Flynn. Am văzut filmul „Fata disparută” şi mi s-a părut fantastic. Urmează să comand şi cartea pentru că sunt sigură că se va ridica la nivelul aşteptărilor mele. Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată. I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă, până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de fi parte din vieţile pe care le-a observat doar de pe margine. „Asta n-ar trebui să conteze, dar contează: ruşinea pe care o simţi în privinţa unui incident e direct proporţională nu doar cu gravitatea situaţiei, ci şi cu numărul celor care au fost martori la ce mi s-a întâmplat.”…

Am început această carte într-o frumoasă seară de 10 iulie. Până la ora 6 în dimineaţa zilei de 11 iulie, am reuşit să termin de citit cele 320 de pagini ale romanului „Printre tonuri cenuşii” de Ruta Sepetys. Mă uitam la carte plângând, fiind încă şocată de cele citite şi cu gândul la străbunicul pe care nu l-am văzut niciodată, care nu şi-a văzut copiii crescând şi nu şi-a putut proteja soţia. Se întâmpla în timpul celui de-al Doilea Război Mondial într-un sat din inima Bucovinei unde un anume Nichifor Niţan a fost trimis pe front, luat de lângă familia sa şi deşi fusese sfătuit să se ascundă, a preferat să moară ca un erou decât ucis de ruşi, în cazul în care îl descopereau ascuns. Mulţi ştiu că Hitler ucidea evrei. A ucis milioane de evrei în timpul războiului, i-a chinuit, persecutat. Eu ştiu aceste lucruri pentru că, timp de un an, am învăţat despre ei. Voi mai învăţa şi în ultimul an de facultate. Dar ştie cineva câţi oameni a ucis Stalin? Deportaţi din Letonia, Lituania şiEstonia în Jungla Siberiană. Pământul este impregnat cu sângele a miliarde de oameni care s-au jertfit în războaie de-a lungul istoriei. Poţi să…

Ce culoare are un patricid ? La ce sunt buni taţii pe lumea asta ? Ce e Răul? La toate aceste întrebări etern umane încearcă să răspundă naratorul fără nume din romanul „Ziua în care mi-am ucis tatăl” de Mario Sabino. Să fie oare Viitorul, cartea la care scrie protagonistul, o posibilă cheie de interpretare a faptelor sale ? Şi dacă este, în ce măsură o concepţie filozofică sau credinţa personală poate justifica o crimă, orice crimă, nu doar uciderea tatălui? „Cei torturaţi simt şi recunoştinţa faţă de torţionari, atunci când aceştia încetează caznele.” Am câştigat această carte în urma participării la un concurs pe un blog de recenzii de care eram fascinată la acel moment. Am fost atrasă imediat de această carte, nu numai datorită numelui său, dar şi datorită descrierii, ce mi-a atras imediat atenţia. Cartea este formată din trei părţi, a doua fiind un roman neterminat al naratorului fără nume al aceste cărţi.  În această carte este vorba despre complexul oedipian. Personajul principal, un anonim, deoarece nu ni s-a dat niciun nume, şi-a ucis tatăl. Acest lucru devine foarte clar după prima pagină a acestui roman unic. Însă întrebarea este: de ce? Mario Sabino te ţine în…

Îl iubeşti. Nu e perfect, dar cine este? E mai ciudat, mai retras, cam timid şi parcă totul în el îţi cere ajutorul. Iar tu eşti mereu acolo fie  că bea prea mult, că rămâne şomer cu lunile, că se poartă cum se poartă. Pentru că ŞTII că are nevoie de tine. „Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood Toată viaţa ta se-nvârte în jurul lui. Poate-poate, cine ştie, într-o zi o să se schimbe de-adevăratelea, precum broască din povestea fermecată. Numai că anii trec, tu dai tot mai mult, iar el nu se schimbă.Te întrebi de ce, apoi treci peste asta, viaţa trebuie trăită, n-ai timp să te opreşti din drum. Ei bine, Robin Norwood spune stop: opreşte-te, e prea mult. Nu EL e cel care trebuie să se schimbe, ci TU. Tu eşti cea care iubeşte prea mult şi, ca şi băutură, mâncarea sau orice altă activitate excesivă, iubirea care a trecut de la „mult” la „prea mult” nu mai este iubire, e obsesie. Cartea ne arată cum literatura ne-a format o imagine eronată asupra dragostei; există poezii, pasaje din romane, în care ni se prezintă dragostea ca suferinţă, trăiri puternice, tot felul de lucruri care, aplicate în…

„Bărbatul manipulator” de Dorothy McCoy. Dorothy McCoy, este psihoterapeut specializat în terapii de cuplu, tratamentul fobiei sociale şi al stresului posttraumatic, precum şi în intervenţiile în situaţii de criză. Licenţiata în studii interdisciplinare la University of South Carolina, cu un master în consiliere clinică şi un doctorat în consiliere psihologică, dr. McCoy este membru marcant al unora dintre cele mai importante asociaţii de psihologie din SUA. „Femeile sunt fascinate de relaţiile interzise, de străinul misterios care emana pericol şi care totuşi pare vulnerabil şi rănit de viaţă. Vrem să-l strângem la piept şi să-i alinăm suferinţă. în acelaşi timp, dorim exaltarea şi fiorul pe care-l simţim în preajma pericolului. Fiecare dintre noi vrea să fie unică femeie care, în virtutea dragostei necondiţionate, îl va transforma în amantul perfect. Da, suntem convinse că vom reuşi acolo unde femeile inferioare nouă au dat greş.“  Noi, femeile din ziua de azi, avem un curaj nebun. Ne propunem să avem familie, cariera, fericire, linişte, ritm rapid şi tinereţe veşnică. Cum să facem să le putem avea pe toate? Cărţile Stiletto sunt exact cele pe care trebuie să le ai dimineaţa în geantă, la pauză de cafea şi seara la o baie caldă. Totul despre cum să devii…

„Bărbaţii care urăsc femeile şi femeile care îi iubesc” de Susan Forward. Dr. Susan Forward este un terapeut de renume. Cu timpul însă, a devenit cunoscută şi ca autoare, reputaţie la construirea căreia au contribuit şi conferinţele susţinute de ea, dar şi prezenţa constantă la diverse talk-show-uri. De menţionat că este, de peste şase ani, prezentatoarea unei emisiuni difuzate pe postul de radio ABC Talk. Oare aşa trebuie să arate dragostea? Simţi că bărbatul pe care-l iubeşti are tendinţa de a-ţi controla viaţa şi comportamentul? Te-ai îndepărtat de anumiţi oameni şi ai renunţat la activităţi importante pentru tine, doar pentru că aşa a vrut el? Este partenerul tău din cale-afară de gelos şi de posesiv? I se întâmplă des să treacă de la tandreţe la furie? Când vrea să te pedepsească dintr-un motiv oarecare, ameninţă că o să te părăsească sau că n-o să-ţi mai dea niciun ban? Te învinovăţeşte pentru lucrurile care merg rău în relaţia voastră? Eşti circumspectă şi îi ceri constant scuze pentru orice fleac? Dacă întrebările anterioare se dovedesc relevante pentru relaţia ta de cuplu, e foarte posibil ca partenerul tău de viaţă să fie misogin – adică un bărbat care, în ciuda faptului că afirmă că te iubeşte, te face să suferi…

Pentru că sunt studentă la Istorie, mi-a plăcut întotdeauna să îmi pot închipui cum ar arăta istoria altfel. Probabil din acest motiv am devorat cartea „Profeţia familiei Romanov” de Steve Berry. Mă intrigă îmbinarea istoriei reale cu zvonurile acelor vremuri şi aş fi curioasă în privinţa unui număr mai însemnat de asemenea cărţi pline de intrigi, până spre secrete nemărginite care nu au fost prinse în cărţile de istorie. Volumul este, ca şi celelalte care poartă marca Steve Berry, un amestec de thriller şi policier, bazat pe o intrigă cu rădăcini istorice. Avocatul Miles Lord este încântat să se afle la Moscova, în aşteptarea unui eveniment de excepţie. După căderea comunismului, poporul rus a votat revenirea la monarhie. Noul ţar va fi ales dintre rudele îndepărtate ale lui Nicolae al II-lea de o comisie special numită, şi însărcinarea lui Miles este să verifice trecutul candidatului preferat de un grup de oameni de afaceri occidentali. Însă cercetarea devine curând una dintre cele mai neimportante preocupări pentru Miles, când acesta descoperă că este ţinta unui ucigaş nemilos. La început, singura întrebare a lui Miles este motivul pentru care cineva îi doreşte moartea. Însă după descoperirea unui mesaj criptic din scrierile lui Rasputin, Miles caută…

„Jurnal 2003-2009” de Oana Pellea: Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, este un astfel de vis. Oana mi-a fost aproape de inimă încă de la primele pagini. Având rădăcini olteneşti, ca şi mine, m-am regăsit des în valorile morale şi spirituale bine înrădăcinate pe care le promovează în jurnalul său. Este un om complex în simplitatea sa, un om frumos atât în interior cât şi in exterior care râde mult şi le deschide şi altora inimile. Îmi place faptul că este ca mine. Este sinceră, spirituală, melancolică, sensibilă, romantică. Scrie cu sufletul pus la bătaie într-un joc de noroc numit viaţă în care riscă să piardă tot. Este acel om de la care ai ce să înveţi, indiferent de etapa în care eşti. Este omul bun şi frumos. Este oglinda romanului care nu uită de unde a plecat şi nu s-a lăsat scăldat în mizeria nimicurilor pe care societatea noastră o promovează. Dacă în prim-plan o avem pe…

„O să mă ştii de undeva”, de Petronela Rotar, este o altă carte care se citeşte uşor. Am primit-o recent şi a fost perfectă pentru o pauză între lecturarea cursurilor pentru facultate. În mod normal, în maxim trei ore e gata. Eu am „tras mâţa de coadă” destul de mult. Am lăsat-o din mână de câteva ori la început. Mi se părea banală si nu mi-a plăcut în primă fază. Apoi, am lasat-o pentru că mă dureau toate câte îmi semănau. Uneori pentru că aveam nevoie de apă pentru a stinge durerea adevărului şi tristeţii care mi se făceau nod în stomac şi în gură simţeam amarul neîmplinirii. Autoarea se joacă cu noi, cu cititorii. Împărţită în trei părţi: Hani, O să mă ştii de undeva şi Pizda lirică, este o carte a (re)cunoaşterii dedicată însăşi autoarei şi cititorilor săi. Ar fi scrisă în versuri albe. Eu nu cunosc această noţiune. Nu pentru că aş fi o incultă sau o neandertaliană. Pur şi simplu nu agreez decât ideea de proză sau versuri. Petronela Rotar, se materializează şi dematerializează pe tot parcursul cărţii. E o joacă de copii plăcută în care devine extrem de umană sau cât se poate de imaterială,…