„Nebunul alb” de Allex Truşcă „Închise ochii şi păşi în întuneric. Şi totuşi, pe coridorul acela nu era nicio carte, rafturile erau goale. Sau nu, lângă lumina, cu coperţi de piele acoperită de fire de aur, era o Carte. Părea valoroasă, de ce o ţinea bătrânul acolo, ascunsă? Puse mâna tremurândă pe marginile cărţii, pipăind-o de parcă era trupul fremătând al vreunei iubite, simţindu-i fiecare centimetru al coperţii. Nu scria nimic pe ea, nu avea titlu. e gândi dacă să o deschidă sau nu, curiozitatea era unul dintre defectele sau calităţile lui, încă nu se lămurise. Îi mângâie paginile fără să o deschidă. Apoi închise ochii şi îşi făcu curaj. Nu ştia că destinul lui fusese să ajungă la carte şi că el trebuia să decidă dacă o va deschide sau nu. Nu ştia că el va avea un rol important în bătălia ce va să vină. Nu ştia că undeva, departe, Bătrânul aflase că Erin deschisese cartea şi zâmbea satisfăcut. Nu ştia nici că pe tablă mare de şah cu figuri ciudate, acum acoperită de fire prăfuite de pânză de păianjen, lângă pionii albi, începe să contureze figura unui Nebun.” În primul rând, aş dori să mulţumesc pentru carte…

„Apartamentul„, un roman care poate fi definit ca un thriller psihologic, a apărut la editura Univers. Personajul principal, tânărul Arif renunţă la slujba sa într-o agenţie de publicitate, se desparte de iubita lui şi se mută într-un nou apartament. Este hotărât ca, de acum înainte, să-şi împlinească visul vieţii lui: acela de a deveni compozitor de muzică.  În noul apartament, pe peretele dormitorului există un straniu orificiu din care se aud voci, iar pocnetele din instalaţia de încălzire a imobilului se articulează în ritmuri.  Înstrăinat de prieteni şi de familie, Arif devine tot mai obsedat de cântecele lui, iar simţul realităţii i se deteriorează din ce în ce mai tare. Nu ştiu de când o aveam într-un wishlist, nici măcar motivul pentru care se afla acolo. Sigur am găsit şi lecturat un pasaj, la un moment dat, altfel nu aveam o dorinţă arzătoare, curios de acidă, care să mă trimitea spre acest roman. Era ca un fel de obsesie mută, căreia nu îi dădeam atenţie, dar care îmi scormonea măruntaiele, făcându-mă să vreau, cu toată fiinţa să o achiziţionez. Acum înţeleg de ce. Cartea este surprinzătoare, bolnavă, hipnotizanta. Este un adevărat mindfuck, dacă vrei un termen care să unească într-un…

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. „Urăşte-i din tot sufletul. Aşa, o să ai un os de ros. Şi când o să-l termini, o să vezi că n-a meritat osteneala.” Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Având în vedere că este o carte de 100 de pagini pe care am citit-o într-o oră, în sesiune, în pauză dintre două cursuri, nu mă aşteptam ca această carte să…

Într-un viitor îndepărtat, în Oraşul Religiilor Dispărute, singura speranţă de a evada din derizoriul cotidian este elegantul Magazin de sinucideri al familiei Tuvache. Aici se găsesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care să facă cinste sinucigaşului – peşti otrăvitori, decoruri şi costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sărutul morţii. Toţi membrii familiei – care poartă numele unor sinucigaşi celebri – împărtăşesc părerea că viaţa e o mare deziluzie şi că trebuie curmata cât mai repede. Toţi, în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde să se transforme într-un colţişor vesel şi luminos. Iar comerţul cu lipsa de speranţă pare să se ducă de râpă. În ciuda comportamentului disfuncţional al personajelor, părând nemiloşi, insensibili, avari şi dizgraţioşi, autorul reuşeşte să le dea forme atât de umane, la un anumit punct, încât nu ai cum să nu îi îndrăgeşti pentru că nu îi poţi urî, nu îi poţi blama şi te poţi pune în pielea lor, în pielea unor oameni care trăiesc într-o lume anormală, aşa cum pare şi comportamentul lor, unde ploile cu acid sunt la ordinea zilei, pe lângă alte calamitaţi care au distrus lumea în universul…

Volumul 69 de motive stupide ca să te apuci de citit este un proiect comun Adenium și Hyperliteratura, un ghid util pentru cei interesați de literatură, la începutul formării unei biblioteci (și a unei culturi generale vaste) și în același timp, o carte savuroasă pentru cunoscători, pentru împătimiții cititului, care vor găsi, cu siguranță, viziuni proaspete asupra cărților alături de titluri și autori noi. 69 de motive stupide ca să te apuci de citit este alcătuită din 69 de articole, editoriale, fragmente din anchete și interviuri, recenzii și alte lucrări apărute pe Hyperliteratura în cei trei ani de existență. De la recomandări de titluri și autori care n-ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă, la cărți mai puțin cunoscute, dar la fel de importante și interesante, analogii și analize inedite ale unor cărți sau teme clasice, văzute mereu din alte unghiuri, până la povești savuroase din spatele cărților, din viețile autorilor, dar mai ales din viețile cititorilor lor. Obiectele rămase de pe urma clipelor fericite conserva cu mult mai multă fidelitate decât oamenii care ne-au procurat acea amintire fericirile, culorile, plăcerea atingerii şi a contemplaţiei. O carte nu e necesară nimănui. Nu îţi asigură nemurirea, nu îţi salvează viaţa, nu este…

Femeile care au renunțat la bărbați de Karine Lambert spune povestea a cinci femei din generaţii diferite, care provin din lumi diferite, au un singur punct comun: nu vor să mai audă de dragoste şi bărbaţi şi au inventat un alt mod de a trăi. Bărbaţii sunt prezenţi doar prin absentă, apar în amintirile, în nostalgiile, în visele şi în dorinţele lor ascunse. Singura prezentă masculină acceptată este motanul casei! O nouă locatara vine într-o zi să le bulverseze viaţa. Juliette afla cu uimire regulile casei şi e impresionată de complicitatea, de curajul şi de nebunia acestor femei. Însă ea nu a renunţat încă la dragoste. Va zgudui ea oare convingerile vecinelor sale? Să ne imaginăm o clădire cu femei care au renunţat să spere la dragoste, la bărbaţi şi relaţiile cu acestea, fie că sunt personale, profesionale, familiale sau romantice este aproape imposibil, ca o glumă morbidă, un umor negru exagerat care ar putea fi trecut, cu uşurinţă, cu vederea. Dar este o perspectivă cât se poate de palpabilă pusă în scena într-un bloc din Paris de către autoarea Karine Lambert ca un răspuns la modul în care dezamăgirile, neîmplinirile şi iubirile pierdute ne afectează pe noi omenii, în…

Circul Noptii prezinta o poveste seducatoare, plina de aventura, magie si poezie, o poveste de dragoste fantastica pentru cititorii de toate varstele. Autoarea urmareste evolutia unui circ magic, a confruntarii  intre cei doi protagonisti si a unei povesti de iubire care depaseste liniile realului. Sub cupola corturilor nocturne, in dungi albe si negre, te asteapta o experienta cu totul unica, o sarbatoare a simturilor – poti sa te pierzi intr-un labirint de nori, sa ratacesti prin meandrele unei gradini luxuriante construite din gheata, sa privesti uimit la contorsionista tatuata care se strecoara intr-o minuscula cutie de sticla si sa te imbeti cu miresmele de caramel si scortisoara ce adie ametitor prin aer. Insa, in spatele norilor de fum si al oglinzilor, se deruleaza o competitie crancena – un duel intre doi tineri magicieni, Celia si Marco – antrenati inca din copilarie sa concureze intr-un „joc“ implacabil de catre maestrii lor misteriosi. – M-ai iubit vreodata? Intreaba Isobel – Nu, recunoaste Marco. Mi-am zis ca poate, as reusi, dar… Isobel da din cap. – Eu am crezut ca da. Eram sigura, desi nu mi-ai spus-o niciodata. Nu am fost in stare sa deosebesc intre ceea ce era real si ceea ce imi doream……

Nu știu din ce motiv am amânat lecturarea acestei cărți. Cel mai probabil, din teamă de a nu primi prea multe. Să fii copleșit când ești prea plin de întrebări ar putea să te dea și mai tare peste cap. Îl știu pe autor și îi mulțumesc pentru acest dar de care sunt mândră și pentru care mă înclin! Am devorat cartea, mi-a plăcut şi m-a copleşit exact atât cât mă aşteptam, dar nu atât de frumos şi cu o putere de alinare fantastică. Ştiam profunzimea autorului din textele postate pe blogul sau, de aceea mă simţeam prea sensibilă, vulnerabilă şi uşor de sfărâmat, motiv pentru care am amânat lecturarea cărţii, deşi primită înainte de sesiunea din vara, am lecturata înainte de sesiunea din iarnă. „Zale” nu a fost cartea care să mă doară, aşa cum credeam că mă va durea. Nu pentru că ar fi vreun gând aiurea, ci pentru că mă aşteptam la profunzime, la iubire la romantism şi acestea îmi lipseau din viaţa la momentul lecturării. Aşa am reînvăţat faptul că există mai multe tipuri de iubiri şi eu rămân, în ciuda rănilor, o romantică incurabilă căreia Adrian i-a dat, din nou, aripi spre a-şi găsi iubirea şi încrederea…

De câte ori nu am auzit spunându-se despre un agent de vânzări că are succes pentru că este „dotat de la natură“? Dar nimeni nu spune despre un doctor sau un inginer că s-a născut înzestrat de la natură. Pentru că ştim cu toţii că aceste meserii se deprind în urma unui studiu sistematic. Tot astfel, activitatea de agent de vânzări este o ştiinţă ce se poate învăţa că oricare alta, după câte spune autorul, Allan Pease. Mi s-a părut o carte de umplutură, ceva ce poţi citi între două cursuri în sesiune pentru a te destinde, pentru a te relaxa şi nu, neapărat, o carte din care ai ce să înveţi. Am fost şi eu agent de vânzări o perioadă lungă de timp şi, chiar dacă nu unul de succes pentru că nu aşa ceva mă vedeam făcând în viaţă, mi s-a părut un pic forţată cartea pentru că promovează ideea unei posibile ascensiuni, mai mult fantezista decât realizabila şi un plan, metodic, care să îţi garanteze succesul. Mi-a dat, cumva, impresia de reclamă televizata care promovează un produs minune. Produsul erai tu, afacerea ta şi încercai să atragi adepţi ai unei noi religii. ”Nu face niciodată presupunei referitoare la…

„Identitatea„, a doua carte scrisă de Milan Kundera în limba franceză, este un roman sută la sută „franţuzesc”, cu personaje, locuri şi mentalităţi din patria adoptivă a autorului. Se simte maturitatea autorului şi dorinţa sa de a diseca spiritul uman până la posibilitatea de a-l urmări cum se dezvoltă, independent de el. Spre sfârşitul romanului, mi s-a părut că autorul s-a detaşat cu totul de personajele sale şi le-a dat voinţa proprie, fără a le scăpa din ochi şi a le salva, spre final. Romanul este o poveste „simplă” care are în centrul ei un cuplu aflat în prag de disoluţie dar, cu luciditatea să dintotdeauna, dincolo de tribulaţiile eroilor ce încearcă să reînvie o dragoste pierdută, Kundera pune în joc raul profund care macină societatea modernă şi care e omniprezent în filigran. El aşază o lumină crudă asupra lumii noastre, o lume în care bărbaţii îşi pierd din ce în ce mai mult autoritatea, în care femeile îşi dispută mereu întâietatea cu bărbaţii adoptându-le duritatea, în care familia, prietenia, iubirea au devenit o vorbă goală. O lume, mai ales, în care oamenii îşi pierd aproapele şi ajung să nu se mai regăsească pe ei înşişi. „Secolul nostru ne-a facut…