Bărbaţii care urăsc femeile şi femeile care îi iubesc de Susan Forward
Psihologice , Recenzii / 12 iulie 2015

Dr. Susan Forward este un terapeut de renume. Cu timpul însă, a devenit cunoscută şi ca autoare, reputaţie la construirea căreia au contribuit şi conferinţele susţinute de ea, dar şi prezenţa constantă la diverse talk-show-uri. De menţionat că este, de peste şase ani, prezentatoarea unei emisiuni difuzate pe postul de radio ABC Talk. Oare aşa trebuie să arate dragostea? Simţi că bărbatul pe care-l iubeşti are tendinţa de a-ţi controla viaţa şi comportamentul? Te-ai îndepărtat de anumiţi oameni şi ai renunţat la activităţi importante pentru tine, doar pentru că aşa a vrut el? Este partenerul tău din cale-afară de gelos şi de posesiv? I se întâmplă des să treacă de la tandreţe la furie? Când vrea să te pedepsească dintr-un motiv oarecare, ameninţă că o să te părăsească sau că n-o să-ţi mai dea niciun ban? Te învinovăţeşte pentru lucrurile care merg rău în relaţia voastră? Eşti circumspectă şi îi ceri constant scuze pentru orice fleac? Dacă întrebările anterioare se dovedesc relevante pentru relaţia ta de cuplu, e foarte posibil ca partenerul tău de viaţă să fie misogin – adică un bărbat care, în ciuda faptului că afirmă că te iubeşte, te face să suferi enorm, purtându-se de parcă te-ar urî. Eu am ales să citesc această…

Profeţia familiei Romanov de Steve Berry
Psihologice , Recenzii / 10 iulie 2015

Pentru că sunt studentă la Istorie, mi-a plăcut întotdeauna să îmi pot închipui cum ar arăta istoria altfel. Probabil din acest motiv am devorat cartea Profeţia familiei Romanov de Steve Berry. Mă intrigă îmbinarea istoriei reale cu zvonurile acelor vremuri şi aş fi curioasă în privinţa unui număr mai însemnat de asemenea cărţi pline de intrigi, până spre secrete nemărginite care nu au fost prinse în cărţile de istorie. Volumul este, ca şi celelalte care poartă marca Steve Berry, un amestec de thriller şi policier, bazat pe o intrigă cu rădăcini istorice. Avocatul Miles Lord este încântat să se afle la Moscova, în aşteptarea unui eveniment de excepţie. După căderea comunismului, poporul rus a votat revenirea la monarhie. Noul ţar va fi ales dintre rudele îndepărtate ale lui Nicolae al II-lea de o comisie special numită, şi însărcinarea lui Miles este să verifice trecutul candidatului preferat de un grup de oameni de afaceri occidentali. Însă cercetarea devine curând una dintre cele mai neimportante preocupări pentru Miles, când acesta descoperă că este ţinta unui ucigaş nemilos. La început, singura întrebare a lui Miles este motivul pentru care cineva îi doreşte moartea. Însă după descoperirea unui mesaj criptic din scrierile lui Rasputin, Miles caută…

Jurnal 2003-2009 de Oana Pellea
Psihologice , Recenzii / 23 iunie 2015

Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, este un astfel de vis. Oana mi-a fost aproape de inimă încă de la primele pagini. Având rădăcini olteneşti, ca şi mine, m-am regăsit des în valorile morale şi spirituale bine înrădăcinate pe care le promovează în jurnalul său. Este un om complex în simplitatea sa, un om frumos atât în interior cât şi in exterior care râde mult şi le deschide şi altora inimile. Îmi place faptul că este ca mine. Este sinceră, spirituală, melancolică, sensibilă, romantică. Scrie cu sufletul pus la bătaie într-un joc de noroc numit viaţă în care riscă să piardă tot. Este acel om de la care ai ce să înveţi, indiferent de etapa în care eşti. Este omul bun şi frumos. Este oglinda romanului care nu uită de unde a plecat şi nu s-a lăsat scăldat în mizeria nimicurilor pe care societatea noastră o promovează. Dacă în prim-plan o avem pe Oana Pellea – omul, fiica,…

O să mă ştii de undeva de Petronela Rotar
Psihologice , Recenzii / 20 iunie 2015

„O să mă ştii de undeva”, de Petronela Rotar, este o altă carte care se citeşte uşor. Am primit-o recent şi a fost perfectă pentru o pauză între lecturarea cursurilor pentru facultate. În mod normal, în maxim trei ore e gata. Eu am „tras mâţa de coadă” destul de mult. Am lăsat-o din mână de câteva ori la început. Mi se părea banală si nu mi-a plăcut în primă fază. Apoi, am lasat-o pentru că mă dureau toate câte îmi semănau. Uneori pentru că aveam nevoie de apă pentru a stinge durerea adevărului şi tristeţii care mi se făceau nod în stomac şi în gură simţeam amarul neîmplinirii. Autoarea se joacă cu noi, cu cititorii. Împărţită în trei părţi: Hani, O să mă ştii de undeva şi Pizda lirică, este o carte a (re)cunoaşterii dedicată însăşi autoarei şi cititorilor săi. Ar fi scrisă în versuri albe. Eu nu cunosc această noţiune. Nu pentru că aş fi o incultă sau o neandertaliană. Pur şi simplu nu agreez decât ideea de proză sau versuri. Petronela Rotar, se materializează şi dematerializează pe tot parcursul cărţii. E o joacă de copii plăcută în care devine extrem de umană sau cât se poate de imaterială,…

Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion
Psihologice , Recenzii / 18 iunie 2015

„Ce ne spunem când nu ne vorbim„, de Chris Simion, este o carte profundă care surprinde lupta interioară a unei Ea (Floarea-Soarelui) şi a unui El (Zmeul Albastru). O carte despre viaţă, moarte, frică, iubire, şi adevăr. Cartea este profundă şi îţi scormoneşte în suflet până dă de umanul din tine care gustă o lectură bună şi ştie când să îşi pună întrebări sau când să găsească răspunsuri. Chris Simion este un fel de Emil Cioran modern, întruchipat în femeie. Un diagnostic fatal o determină pe Floarea Soarelui să fugă de toți cei dragi. Departe de țară, în deplină singurătate scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, își reface analizele și descoperă că e sănătoasă. Revenind în lumea din care evadase, Floarea Soarelui descoperă că nu se mai regăsește în ea. Mi-a fost greu să cuget toate trăirile, să îmi dau voie inimii şi minţii să se pătrundă cu personajele. Cartea nu este plină de acţiune ci pune la încercare spiritul uman, ceea ce rămâne după ce tot ceea ce protejează sufletul, inima şi mintea, dispare. Nu va fi uşor de citit pentru oricine. Nu ai, totuşi, cum să nu te îndrăgosteşti de ea şi nici…

40 de zile de Chris Simion
Psihologice , Recenzii / 18 iunie 2015

„40 de zile”, de Chris Simion, asemenea romanul Ce ne spunem când nu ne vorbim, este o altă carte profundă pe care ne-o oferă autoarea cu gândul de a ne face o introspecţie nouă înşine şi celor de lângă noi şi de a redescoperi un Dumnezeu departe de Biserica ce poate, aşa cum bine surprinde autoarea, „să aibă un S.R.L. sau un S.A.” în coadă.   Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum să te-ntorci, n-ai cum să te opreşti, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?”. Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare pentru că simţi exact pe unde s-o iei.   Autoarea nu trădează nimic. Materializează propriul suflet într-o mare de metafore şi sentimente mărturisite vag, permiţând cititorului să interpreteze în funcţie de stările sale, orice urmează să (re)găsească în acest roman. Fiecare capitol, fiecare nouă zi are…