„Eu sunt Malala” de Malala Yousafzai & Christina Lamb spune povestea celei mai tinere câştigătoare al premiului Nobel pentru Pace 2014. Tânăra Malala a luptat încă din primii ani de viaţă pentru că fetele să aibă dreptul la educaţie. Drept răsplată pentru curajul, devotamentul dar şi tăria să de caracter, aceasta a fost împuşcată în cap de talibani. „M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții. Când am fost atât de aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei.” Malala este membră a unui trib denumit paștun, fiica lui Ziauddin şi a lui Toor Pekkai și locuiește în Mingora, cel mai mare oraș din Valea Swat, în nordul Pakistanului. Sau locuia, până când şi-a pierdut casa şi orice drept de reîntoarcere în ţara sa, sub ameninţarea uciderii în cazul unei încercări de revenire. Când nicio voce nu mai are putere, când talibanii ocupă Valea Swat din Pakistan, casa multor familii stabilite aici, când şcolile sunt distruse şi fetelor li se interzice dreptul la educaţie şi când totul pare că se destramă cine mai protejează oamenii? Când Malala a venit pe lume, în momentul în care toată lumea compătimea familia pentru că mama născuse o fată, tradiția paștunilor celebrează…
„Întoarce-te la mine” de Simona Lungu este una dintre cele mai noi apariţii ale Editurii Bookzone. Se pare că editura are în planul de publicare mai mulţi autori romani, ceea ce nu mă poate decât bucura. Nu auzisem, sinceră să fiu, de Simona Lungu iar cărţile au fost o adevărată surpriză la care nici nu mă gândeam. Povestea este împărţită în două volume şi este ficţiune istorică. Fiind pasionată de întâmplările din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am fost curioasă în legătură cu o posibilă perspectivă românească asupra războiului. Am mai citit cărţi ale căror acţiuni se petrec în cel de-al Doilea Război Mondial şi toate m-au cutremurat, m-au adus în pragul lacrimilor şi am avut nevoie de multe zile pentru a-mi reveni. Această carte nu face rabat, în niciun caz. Deşi nu vorbeşte atât de mult despre ororile războiului din punct de vedere al omorurilor, câmpului de luptă şi atrocităţilor săvârşite de diverse țări,cartea aduce în plan poveştile celor lăsaţi acasă, femei, copii şi bolnavi care au trebuit să se descurce odată ce bărbaţii au fost înrolaţi. ,,- Of, copila mea, nici nu știi cât de rău îmi pare pentru ce trebuie să trăiești. N-am crezut niciodată că…
Îmi doream să citesc „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne de foarte mult timp. Cumva, datorită (sau din cauza) interesului meu pentru Cel De-al Doilea Război Mondial şi tot ceea ce a urmat după acesta, am început să am aşteptări destul de mari de la toate cărţile care abordează, într-un fel sau altul, subiectul. Cred că din acest motiv volumul lui John Boyle a pierdut destul de multe puncte. După lecturarea cărţii, deşi în general nu am probleme cu privire la poziţia mea faţă de o carte pe care am citit-o, am rămas cu un gust dulce-amărui. Pur şi simplu nu ştiam dacă mi-a plăcut cartea şi pot trece peste părţile nerealiste sau pur şi simplu acele părţi negative le eclipsează pe cele pozitive. Cu toate părţile sale nerealiste şi negative care mi-au îngreunat lecturarea, cartea are la bază un subiect sensibil şi dacă, din orice motiv de-a lungul lecturii, pur şi simplu te doare, te gândeşti la tot ceea ce a însemnat Holocaustul şi cât de mult am pierdut noi, ca oameni, ca urmare a acestuia, până la urma volumul irlandezului a ajuns acolo unde trebuie. În rest, pur şi simplu nu pot trece peste câteva absurdităţi…
„Magonia„ de Maria Dahvana Headley face parte din colecția Leda Edge şi ne prezintă o lume fascinantă şi plină de neprevăzut. Aza Rei, personajul central al romanului, suferă de o boală rară de plămâni care o poate ucide în orice moment. Nimeni nu poate depista,însă, vreo urmă care să determine cauzele şi posibile tratamente. „Magonia” ne prezintă lumea de deasupra lumii noastre, sau mai bine spus o lume incredibilă ascunsă în spatele norilor. Plină de elemente fantastice, creaturi nemaivăzute şi mistere nedezlegate până acum, romanul te catapultează într-un univers supranatural din care nu vei mai dori să ieşi. Modul în care Heafley se joacă cu descrierile, personajele, creaturile din altă lume pentru a le îmbina într-o poveste complexă şi plină de mistere este absolut răvăşitor. Aza şi Jason sunt acel cuplu de prieteni care se cunosc de o viaţă, care îşi ştiu cele mai adânci secrete şi temeri şi de la care te-ai aştepta, într-un fel sau altul, să ajungă împreună. Jason şi-a petrecut toată viaţa cu nasul în cărţi, dând impresia că într-un fel, adânc înrădăcinat în fiinţa sa, exista determinarea şi încăpăţânarea de a-şi salva prietenă, din ghiarele morţii care ameninţa să iasă la iveală cu fiecare tuse,…
„Tipul din filme nu există” de Bogdan Stoica este primul volum al trilogiei care mi-a picat în mâini. Îl urmăream pe Bogdan Stoica de ceva vreme, datorită blogului personal, aşa că am fost curioasă când am aflat despre acest nou proiect. Am realizat, ulterior, faptul că autorul a decis să intre în această nouă breşă a scriitorilor romani care publică ceea ce postează pe blog, fără mari adăugiri dar care vor să ajungă puţin mai departe de online, cu toate că folosesc acelaşi mediu pentru a se promova şi sunt citiţi de aceiaşi oameni care le citesc şi blogul. Paradoxal sau nu. Cartea se citeşte lejer, textele sunt destul de amuzante şi autoironia autorului urmează aceeaşi tipologie ca cea a blogului cu care şi-a obişnuit cititorii. Deşi mi se pare că este destul de acid cu sexul puternic, chiar dacă face parte din aceeaşi categorie, şi uneori misogin, cumva tinde să fie un fel de cel mai bun prieten al femeilor. Cu toată dorinţa de a deconspira jocurile bărbaţilor, punându-i pe toţi în aceeaşi oală cu ulei încins, mi se pare că devine cumva acel prieten homosexual stereotipic din mai toate filmele americane care îşi protejează prietena cea mai bună….
„Iubire amară” de Elena Ferrante este o poveste plasată în Italia, Napoli şi reprezintă romanul de debut al Elenei Ferrante. Povestea din spatele cărţii este istorisirea vieţii unei mame şi a celor trei fiice ale sale cu tot ceea ce vine şi intervine în relaţia dintre ele minciuni complicate, emoții, decizii, acceptare, neînţelegeri şi amintiri care le leagă inevitabil. Cartea disecă spiritul feminin, cu toată negura şi lumina sa, ne prezintă diferite femei cu toate alegerile şi neîmplinirile lor şi încercarea acestora de a părăsi un cămin plin de violenţă. Volumul ne conduce într-o lume a bărbaţilor violenţi, a legilor făcute cu pumnii, a întorsăturilor de situaţie extrem de ciudate şi uneori fără nicio logică şi finalitate dar şi a femeilor care se sacrifica din dorinţa de a-şi salva copiii. Elena Ferrante aduce în prim plan teme acide, îndrăzneţe, captivante şi pe alocuri tabu. Romanul, chiar fiind unul scurt, este destul de complex cu multe răsturnări de situaţie, momente destul de ciudate, elemente care te bagă în ceaţă doar ca să te scoată la malul unei mari pline de secrete şi multe legături de familie dintre cele mai distructive. „Eram într-atât de hotărâtă să fiu diferită de ea, încât pierdeam,…
„Dacă te-aş găsi” de Gayle Forman este continuarea romanului „Dacă aş rămâne” de Gayle Forman care continuă povestea Miei în aceeaşi manieră emoţionantă, imprevizibilă şi frumoasă. Dacă prima carte mi-a plăcut şi mi s-a părut bine lucrată, exceptând unele lacune ale caracterului Miei, cea de-a doua carte mi se pare genială, mult mai bună decât prima şi o evoluţie covârşitoare a autoarei Gayle Forman. Dacă prima carte vorbeşte despre sacrificii, dezamăgiri, decizi şi amintiri ce-a de-a doua carte pune accentul pe regăsire, pe sentimente, evoluţie şi, mai ales, pe Adam şi povestea din perspectiva sa. Acum se pune accent atât pe trecut cât şi pe prezent. „Aş face promisiunea aceea de încă o mie de ori şi aş pierde-o încă de o mie de ori, ca să o aud cântând, ca noaptea trecută, sau ca să o văd în lumina soarelui de dimineaţă. Sau chiar şi fără asta. Doar ca să ştiu că e undeva, acolo. În viaţă.” Romanul se reia la câţiva ani după trezirea Miei şi îi găsim pe cei doi protagonişti despărţiţi, plini de succes şi faimoşi dar în două domenii diferite. Adam este un star rock alături de trupa care l-a consacrat în timp ce Mia este…
„Dacă aş rămâne„ de Gayle Forman este genul de carte care te prinde într-o strânsoare pe care nu o slăbeşte până la finalul poveştii. Este acel gen de poveste de care toţi ne temem, pe care nu ne-o imaginăm şi în care deciziile mici duc la un impact extrem. Romanul ne poartă spre graniţa dintre viaţă şi moarte. Ne prezintă poarta şubreda dintre cele două lumi care se poate deschide spre a te primi în moarte sau se poate închide pentru a-ţi oferi încă o şansă la viaţă. „Orice ai alege, câştigi şi orice ai alege, pierzi. Ce pot să-ţi spun? Dragostea este dificilă.” O secundă de neatenţie poate distruge o familie întreagă. În urma unui accident teribil de circulaţie Mia, în vârstă de şaptesprezece ani, îşi pierde întreaga familie, părinţii şi fratele de numai opt ani. De aici aflăm povestea familiei în ordine inversă, de la începuturile sale, până în momentul cumplitului accident. Aflăm despre începuturile relaţiei părinţilor Miei, despre descoperirea pasiunilor comune, despre întemeierea unei familii, despre copilăria sa şi a fratelui mai mic, Teddy, prieteni, aventuri, descoperiri şi redescoperiri, iubire şi armonie şi mai ales o relaţie fantastică. „Înţeleg acum că este uşor să mori, să trăieşti…
„Toate titlurile bune au fost date” de Silviu Iliuţă, sau cum este cunoscută mai nou, „Cronicile unui bărbat” de Silviu Iliuţă este primul volum dintr-o serie de trei volume ale producătorului executiv a emisiunii „Cronica Cârcotaşilor“. Cărţile din această serie au fost vândută, potrivit celor de la Bookzone, în nu mai puţin de 56.000 de volume. În primul rând, titlul original te intrigă, te face să vrei să citeşti cartea pentru a găsi un titlu bun pentru că simţi că merită. Apoi, când ajungi la final, pur şi simplu nu vrei să îi schimbi titlul pentru că ştii că cel mai bun mod prin care şi alţii vor fi interesaţi este prin folosirea acestui nume intrigant. Citindu-l pe Iliuţă, sau mai bine zis blogul său, mă aşteptam la o carte amuzantă, plină de poveşti interesante cu şi despre vedete autohtone, având în vedere formatul emisiunii a cărui producător este şi că va fi o lectură uşoară. Este o lectură uşoară, relaxantă, amuzantă, lacrimogenă, plină de sentimente contradictorii care urmăreşte parcursul unei vieţi ca oricare alta. Pentru că, în final, cu asta rămâi: ideea că avem parcursuri asemănătoare, iubim, detestăm, ne confruntăm cu probleme, avem tăria de a trece peste momentele grele…
Aproape îngeri de Sergiu Someşan a fost cea de-a treia carte, după „Povestiri fantastice și SF„ și „Numărul fiarei” pe care am lecturat-o. La fel ca precedentele cărți, și aceasta este subțirică având 136 de pagini deci se citește ușor și este plăcută. Volumul în cauză cuprinde nu mai puțin de șapte texte scurte, având la bază povești individuale, care sunt o adevărată provocare pentru orice visător având în vedere că aceast volum face parte dintr-o serie de volume de proză fantastică pe care autorul ni le propune spre lecrutare. Cred că cel mai mult mă fascinează, de fiecare dată când îl recitesc pe Someșan, faptul că te transpune într-o lume magică, mistică, plină de evenimente și personaje din lumi de nepătruns și neatins dar lăsându-te cu sfaturi, gânduri și emoții cât se poate de reale. ”Incultura, sub formă ei cea mai agresivă, nu numai că năvăleşte violent, clipă de clipă, în viaţa noastră, dar mai este şi zgomotoasă şi viu colorată.” Acest volum este, în primul rând, perfect pentru a fi lecturat în pauza dintre două cărți grele, ca o metodă de relaxare, ca o provocare sau din curiozitatea de a descoperi stilul SF autohton . Este uşor de citit, nu necesită…