„Movila Miresii” de Maria Dumitraşcu a venit ca o surpriză fantastică din partea autoarei căreia îi mulţumesc pentru faptul că mi-a dat posibilitatea de a lectura un nou roman după ce, la începutul anului, citisem prima sa carte, „Trec anii şi tu nu mai vii„. La fel cum s-a întâmplat şi cu primul roman al Mariei pe care l-am citit, nu am avut mari aşteptări, nu am vrut să ştiu prea multe detalii despre roman înainte de lecturarea efectivă şi am avut anumite reticenţe, nefiind un fan al multor autori romani contemporani. În general nu prea citesc detalii despre cărţile pe care aleg să le citesc ci aştept să fiu surprinsă, pozitiv sau negativ. Şi am fost surprinsă din nou de Maria şi modul sau liniştit în care te ia de mână şi efectiv îţi face cunoştinţă cu personajele sale. În acelaşi timp înţelegi cu câtă iubire îşi prezintă personajele şi din felul în care le prevesteşte soarta. Aici, să fiu sinceră, faptul că nu am ştiut mai nimic despre soarta a trei personaje foarte importante, autoarea lăsând la îndemâna cititorului soarta acestora, a fost singurul lucru care nu mi-a plăcut la carte. Cumva, mi se pare că autoarea încă…
Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay este o carte de ficţiune istorică ce pune în vedere o altă latură a celui de-al Doilea Război Mondial îmbinând realul cu ficţiunea. Romanul ne prezintă evenimentele de la Vél d`Hiv din Paris şi cum au fost trataţi evreii din capitala Franţei atât de armata ţării în care trăiau cât şi de armată nemţească. Razia de la Velodromul de iarnă (La Rafle du Vélodrome d’Hiver sau La Rafle du Vel d’Hiv) a fost cea mai mare razie și operațiune de arestare în masă a evreilor realizată în Franța în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Aceasta a avut loc la 16 iulie 1942 și a vizat, în special, evrei străini sau apatrizi refugiați în Franța. Obiectivul operațiunii fiind acela de restrângere a numărului de evrei din Franța ocupată de germani, potrivit cu planurile naziste de eliminare a evreilor din Europa. La fel ca România, Franţa are propria bulina neagră pentru implicarea directă şi fără semne de întrebare în deportarea şi/sau uciderea cetăţenilor propriei tari sau de alte naţionalităţi de pe teritoriu Franţei în timpul dictaturii lui Hitler. Autoarea decide să rupă tăcerea şi să aducă în atenţia oricui este interesat, un episod mai puţin cunoscut din istoria francezilor şi…
Ştiu că, cel puţin în acest moment, există foarte multe videoclipuri şi articole despre ce ai putea face pe timp de carantină. Acest articol este puţin diferit şi vine în întâmpinarea nevoilor pasionaţilor de artă şi muzica. Acest pont se adresează, în fapt, pasionaţilor de opera şi acelora care sunt interesaţi de un altfel de mod de a-şi petrece timpul liber. Metropolitan Opera transmite spectacole gratuit online. În acest moment, din cauza faptului că acest nou virus, COVID-19, afectează multe activităţi de zi cu zi, companii, evenimente, s.a, am decis să găsesc alternative pentru aceia dintre noi cu pasiuni puţin diferite. Aşadar, acest virus, a închis mai multe teatre din SUA şi Metropolitan Opera a decis să difuzeze gratuit, HD, mai multe opere. Fiecare operă va începe la ora locală 19:30 (1:30 ora României), dar va rămâne disponibilă timp de 20 de ore după ce s-a încheiat fluxul și va putea fi accesat prin pagina lor. Prima reprezentație a început pe 16 martie, opera finală urmând să fie difuzată pe 22 martie. Performanțele (și datele asociate) care urmează să fie transmise în flux sunt următoarele: Luni, 16 martie – Carmen Bizet (Condus de Yannick Nézet-Séguin, cu Elīna Garanča și Roberto…
Military Wives sau câte vieţi afectează, în realitate, războaiele, este un film plăcut şi neplăcut în regia lui Peter Cattaneo. Filmul spune povestea reală a unui grup de soţii de militari care încearcă să supravieţuiască războiului, având oamenii iubiţi în inima Afganistanului. Povestea filmului te aruncă printr-o multitudine de sentimente, de la râs incontrolabil până în pragul lacrimilor doar ca să îţi dea o porţie sănătoasă de trezire la realitate. Antrenant şi plin de evenimente interesante de la un capăt la celălalt. Dacă trebuie să rezum filmul la un singur cuvânt, aş alege cuvântul echilibrat. Filmul acoperă o multitudine de subiecte de la frică, durere, aşteptare, conflicte sociale, conflicte familiare, pierdere, regăsire, apartenenţa la un grup social, prietenie, bucurie nemărginită, s.a. Deşi ar putea fi o dramă clişeică sau melancolică, regizorul reuşeşte să menţină acest echilibru care face filmul să fie exact aşa cum nu te-ai aştepta, ceea ce devine o surpriză neaşteptată dar incredibil de plăcută. Se lasă cu nevoie de un şerveţel sau două, mai ales în punctele culminante ale filmului când totul o ia la vale ca într-un carusel emoţional din care, cu greu, vei vrea să ieşi. La baza poveştii le avem, permanent, pe Kristin Scott…
„Trec anii şi tu nu mai vii” de Maria Dumitraşcu va apărea, în curând, pe piaţa de carte românească. Deocamdată, îi mulţumesc Mariei pentru faptul că mi-a dat posibilitatea de a lectura romanul său de debut în avanpremieră. Voi începe prin a fi complet sinceră cu faptul că nu am avut mari aşteptări, nu am vrut să ştiu prea multe detalii despre roman înainte de lecturarea efectivă şi am avut anumite reticenţe pe la mijlocul volumului. În general nu prea citesc detalii despre cărţile pe care le aleg ci aştept să intru în acea lume pentru a-mi face o idee. Despre romanul de fată ştiam doar că este un roman de dragoste, sau aşa mi s-a părut la început. Mi-am dat seama, spre final, că toate presimţirile mele s-au adeverit şi romanul de faţă nu este, de fapt, un roman de dragoste. Pentru că am decis să fiu sinceră şi deschisă, încă de la începutul blogului, am recunoscut şi când mi-au plăcut cărţile comerciale şi când nu mi-au plăcut dar şi când am ajuns să iubesc anumite cărţi nu foarte populare. Şi mi-am asumat acest lucru. În cazul de faţă, mi-am dorit ca, de fapt, personajul principal să transmită mult…
„Adulții ăștia!” de Caroline Hulse este cartea perfectă pentru a încheia această lună magică. Deşi este o carte care îşi desfăşoară acţiunea în preajma Crăciunului, este mult mai mult decât o carte despre Crăciun. Nu este genială, nu este o capodoperă şi nici nu cred că îşi propune. Este o carte menită să ne arată o parte a societăţii mai puţin cosmetizata cu toate bunele şi relele sale. Ce se întâmplă în mintea unui copil de şapte ani ai cărui părinţi divorţaţi decid să organizeze un Crăciun în familie, într-o zonă neutră şi departe de casă, alături de noii lor parteneri? Mai adăugă la scenariu prietenul imaginar, un iepure mov masiv care se teme că va fi ucis de nouă prietenă a tatălui tău care, în opinia lui, este un om de ştiinţă periculos. Presară peste această bază mult alcool, o competiţie de cine-i cel mai bun, amintiri din trecut, teamă de abandon, un Ironman, karaoke, dans burlesc, un fazan rănit şi ucis, o iubire din adolescenţă, copii nepăsători, o scrisoare de dragoste care poate oricând rivaliza cu orice altă scrisoare de dragoste din lume (18 pagini), un accident, ambulanta, operaţii, s.a. şi vei descoperi o reţetă savuroasă de Crăciun….
După o absenţă, mai mult sau mai puţin motivată, în care am putut citi mai mult am decis să revin în prima zi de iarnă cu o recenzie a unei cărţi în ton cu perioada. „O zi de decembrie” de Josie Silver a fost prima carte, după o perioadă îndelungată, pe care am citit-o în engleză. Mi s-a părut că voi savura mai mult povestea, care se petrece în Londra, citind-o în limba în care a fost scrisă în oraşul în care se petrece acţiunea. “You tread lightly through life, but you leave deep footprints that are hard for other people to fill.” Este imposibil să nu realizezi, încă de la primele pagini, că autoarea, Josie Silver, pune accent pe inocența credinţei în dragostea la prima vedere şi toată povestea este construită în jurul acestui concept, pe care eu îl consider mai mult publicitar, întâlnit în cărţi şi filme. Dar mai mult decât atât, autoarea pune în evidenţă diferenţele dintre oameni, străinii deveniţi prieteni şi prietenii deveniţi străini, diferenţele dintre caracterele umane, căile pe care alegem să mergem şi care ne apropie sau ne înstrăinează, ce punem mai presus de ce sau pe cine, unde vrem să se încheie călătoriile…
„13 plicuri albastre” de Maureen Johnson este povestea lui Ginny care, la îndemnul mătuşii sale, porneşte în aventura vieţii sale, la doar 17 ani. 13 plicuri albastre, 4 reguli pe care nu le poate încălca, 1000 de dolari bani de cheltuială, un rucsac şi pregătirea emoţională pentru că Europa merita descoperită. Cumva, în toate cărţile YA se pare că absenţa adulţilor este un „must” pe când mătuşa Peg se afla la a doua adolescenta şi se plimba prin Europa, fără a-şi anunţa familia că suferă de o boală incurabilă sau că este la un pas de moarte. Pe de altă parte, pentru că se îndrăgosteşte inevitabil de Europa, îşi încurajează nepoata de doar 17 ani să părăsească America pentru o vară în Europa cu doar 1000 de dolari şi un rucsac. Mi se pare, totuşi, extrem de nepotrivită cerinţa mătuşii că nepoata Ginny să nu folosească telefoane mobile, calculatoare sau vreun altfel de device similar. Pentru cineva care nu a călătorit niciodată şi pentru părinţi care ştiau comportamentul mătuşii Peg, această excursie nu ar fi trebuit să aibă loc. Regulile aceste excursii sunt: Regula 1: „Poți lua cu tine doar ce încape în rucsac. Nu încerca să trișezi luând cu…
„Eu sunt Malala” de Malala Yousafzai & Christina Lamb spune povestea celei mai tinere câştigătoare al premiului Nobel pentru Pace 2014. Tânăra Malala a luptat încă din primii ani de viaţă pentru că fetele să aibă dreptul la educaţie. Drept răsplată pentru curajul, devotamentul dar şi tăria să de caracter, aceasta a fost împuşcată în cap de talibani. „M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții. Când am fost atât de aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei.” Malala este membră a unui trib denumit paștun, fiica lui Ziauddin şi a lui Toor Pekkai și locuiește în Mingora, cel mai mare oraș din Valea Swat, în nordul Pakistanului. Sau locuia, până când şi-a pierdut casa şi orice drept de reîntoarcere în ţara sa, sub ameninţarea uciderii în cazul unei încercări de revenire. Când nicio voce nu mai are putere, când talibanii ocupă Valea Swat din Pakistan, casa multor familii stabilite aici, când şcolile sunt distruse şi fetelor li se interzice dreptul la educaţie şi când totul pare că se destramă cine mai protejează oamenii? Când Malala a venit pe lume, în momentul în care toată lumea compătimea familia pentru că mama născuse o fată, tradiția paștunilor celebrează…
„Întoarce-te la mine” de Simona Lungu este una dintre cele mai noi apariţii ale Editurii Bookzone. Se pare că editura are în planul de publicare mai mulţi autori romani, ceea ce nu mă poate decât bucura. Nu auzisem, sinceră să fiu, de Simona Lungu iar cărţile au fost o adevărată surpriză la care nici nu mă gândeam. Povestea este împărţită în două volume şi este ficţiune istorică. Fiind pasionată de întâmplările din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am fost curioasă în legătură cu o posibilă perspectivă românească asupra războiului. Am mai citit cărţi ale căror acţiuni se petrec în cel de-al Doilea Război Mondial şi toate m-au cutremurat, m-au adus în pragul lacrimilor şi am avut nevoie de multe zile pentru a-mi reveni. Această carte nu face rabat, în niciun caz. Deşi nu vorbeşte atât de mult despre ororile războiului din punct de vedere al omorurilor, câmpului de luptă şi atrocităţilor săvârşite de diverse țări,cartea aduce în plan poveştile celor lăsaţi acasă, femei, copii şi bolnavi care au trebuit să se descurce odată ce bărbaţii au fost înrolaţi. ,,- Of, copila mea, nici nu știi cât de rău îmi pare pentru ce trebuie să trăiești. N-am crezut niciodată că…