Am urmarit noul film britanic de comedie Seize them sau Prinde-i, cum a fost tradus în România, în avanpremiera în cinematograful local. Marea Britanie a Evului Mediu Întunecat, Seize them spune povestea reginei Dagan care este răsturnată de o revoluție condusă de Umila Joan. Regina devine o fugară pe pământul ei și trebuie să se confrunte cu greutăți și pericole în timp ce pornește într-o călătorie pentru a-și recâștiga tronul. Filmul mi-a stârnit interesul datorită similitudini cu alte filme din aceeași zona. Filmul seamănă foarte mult cu alte filme care doresc combinarea istoriei, comediei și autoironiei. Poate și pentru că îl avem pe Nick Frost în cast pe care, personal, îl știu din filmul Istorii Teribile (Horrible Histories). Filmul o are în prin plan pe Regina Dagan, jucată de actrița Aimee Lou Wood pe care fanii Netflix o cunosc foarte bine din serialul Sex Education. Regina Dagan este portretizată ca fiind această conducătoare incapabilă, slabă și care a fost crescută de un tiran (regele precedent, tatăl lui Dagan) și care este incapabilă să conducă țara. Este, așa cum vedem și în alte parodii, această floricică delicată care nu are habar de problemele oamenilor simpli din regat, răsfățată și ignorantă și…

În urmă cu câteva zile am vizionat, în premieră, partea a patra a seriei ce-l are în prim plan pe John Wick, interpretat de Keanu Reeves. John Wick IV: Baba Yaga este încă un film care te ţine în suspans, cu sufletul la gură şi are câteva replici care, cu siguranţă, te vor amuza. În caz că nu ştiţi cine este Keanu Reeves, ai trăit într-un ananas pe fundul oceanului, este un fel de supererou în viaţa reală, doar că fără superputeri, costume sau un pseudonim. Acesta joacă rolul unui asasin, pensionat care este forţat să revină în branşa. În partea a patra, la fel ca în precedentul film, John Wick este, încă, excommunicado, aici începe filmul. Determinat să-şi recapete libertatea şi să păstreze, vie, amintirea soţiei pe care a pierdut-o, John Wick face tot ce-i stă în putinţă. Chiar riscând un deget. Am fost extrem de încântată să îi revăd pe Laurence Fishburne (The King) şi pe Ian McShane (Winston) dar cel mai mult m-a bucurat să văd ultima interpretare a lui Lance Reddick cu calmul lui, raţionamentul, politeţea şi modul în care încă încearcă să medieze părţile. Acesta din urmă  încă-i rămâne fidel lui Winston şi Hotelului Continental…

Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid a fost adusă în România de către Editura Corint în colectia Leda Bazaar. Autoarea ne spune povestea unei actriţe din lumea Hollywood-ului trecut şi prezent, cu tot sacrificiul, compromisul, înălţarea şi decăderea omului care încearcă să îşi depăşească condiţia. „Când ți se dă ocazia să-ți schimbi viața, fii gata să faci orice e necesar ca să realizezi schimbarea! Nu lumea ne oferă una sau alta, nu le luăm noi. Dacă e să înveți un lucru de la mine, atunci ăsta ar trebui să fie.” Evelyn Hugo este o actriţă celebra în lumea Hollywood-ului care a învăţat de la o vârstă fragedă ce înseamnă compromisul, sacrificiul şi luptă pentru supravieţuire. Cubaneză, de origine, aceasta a încercat toată viaţa să scape din sărăcia lucie în care a fost crescută de părinţii săi, mai apoi de tata după ce mama i se prăpădeşte. „Am făcut-o pentru că vreau să avansez cât de sus posibil în carieră. Am făcut-o pentru că vreau ca numele meu, cel pe care mi l-a dat tatăl meu, să apară scris cu litere mari și groase. Asta e șansa mea.„ Când, după ce a stat în umbra mulţi ani,…

Pentru ca şi anul acesta a început cu o multitudine anunţuri în legătură cu noi apariţii în cadrul editurilor româneşti, am zis că nu ar fi rău să aştept cu lista mea de cărţi de citit în 2021 până acum pentru a-mi seta lista de cărţi pentru anul acesta. Nu am început listă în primele zile ale anului din simplul fapt că ştiam că vor apărea ceva spoilere în cadrul unor edituri mari şi am vrut, neapărat, să văd ce ni se pregăteşte. Deja am adăugat câteva titluri la lista mea de cărţi de citit în 2021. Anul acesta mi-am setat un număr de 40 de cărţi pe care vreau să le citesc în 2021. În 2015 le-am depăşit pe cele 50 setate cu 10 iar în 2016 cu 23. În 2017 am citit doar 40 de cărți, fiind ocupată cu schimbarea țării de reședința, stabilirea în Anglia și tot ceea ce ține de acest fapt iar. În anul 2018 am reușit să citesc 47 de cărți, ceea ce înseamnă cu două cărți mai mult decât îmi propusesem inițial. În anul 2019 am reuşit să citesc nu mai puţin de 53 de cărţi, cu 8 mai multe decât îmi propusesem…

Ştiu că vin târziu cu acest articol dar finalul lui 2020 nu m-a prins, deloc, în cea mai bună formă. Am reuşit, totuşi, să scap de noul virus şi sunt gata de mai multe lecturi fantastice în 2021. Top 10 cărţi lecturate în 2020 este acel articol imperios necesar înaintea unei liste de cărţi, musai, de lecturat în 2021. Şi nici măcar nu mi-ar fi greu să aleg, aţi crede, în condiţiile în care Goodreads m-a anunţat că am lecturat 52 de cărţi din cele 45 pe care mi le promisesem pentru anul trecut. Şi nu ştiu dacă am ales bine sau nu cărţile pe care le-am lecturat în anul ce a trecut, însă voi încerca să vorbesc, puţin, despre cărţile care mi-au intrat în suflet. Nu va fi, neapărat, un top ci mai degrabă o listă cu zece cărţi pe care nu le-am putut lăsă din mâini în anul ce și-a luat rămas bun şi pe care le pot recomanda şi altora cu inima deschisă. Fără să mai ţin suspansul la cote incredibil de mari şi cu ideea de a nu face, de fapt, un top dar care, inevitabil, se va transforma în aşa ceva, acestea sunt cele mai…

„Încă o săgeată răzleaţă a lui Cupidon” de Becky Albertalli face parte din „Universul Simon„.  Aceasta este una dintre acele cărţi YA care te prinde în mrejele sale şi care nu îţi mai dă drumul. Pur şi simplu o încântare pentru fiecare persoană care s-a simţit, măcar o dată în viaţă, că nefăcând parte din ceva concret sau rămânând în urma tuturor. „Dar poate că mereu țin în mine fărâme de tristețe care așteaptă să iasă la suprafață. Poate că așa li se întâmplă tuturor oamenilor.” Am o multitudine de motive să iubesc această carte dar voi lua totul pas cu pas pentru că eu chiar cred că mai mulţi oameni ar trebui să o citească care îţi înmoaie inima. În primul rând, îmi place, enorm, grijă autorului faţă de fiecare personaj al său, modul în care crează evenimentele potrivite pentru fiecare în parte fără să forţeze nimic şi fără să lase multe la voia întâmplării. Apoi, faptul că Molly poate discuta cu mamele sale în felul în care o face şi că ele sunt capabile să gestioneze situaţii de orice natură mi se pare că vine ca o noutate în cărţile YA. Cumva, părinţii par absenţi sau pur şi…

„Love&Gelato. Vacanță la Florența” de Jenna Evans Welch este o carte YA romantică şi contemporană care îţi dă o stare de bine şi fericire. „Știi, oamenii vin în Italia dintr-o mulțime de motive, dar atunci când rămân, o fac pentru două lucruri: Love & Gelato.” În prima instanţă, povestea se narează la persoana întâi, cu excepţia momentului în care mama Linei îşi spune ultima dorinţă. Odată cu mutarea la Florenţa, Lina descoperă jurnalul mamei sale, Hadley, din perioada în care aceasta fusese în Italia. De aici, naraţiunea devine o paralelă între prezentul Linei şi jurnalul mamei sale din trecut cu toate însemnările acesteia. Datorită paralelei dintre jurnalul lui Hadley şi prezentul Linei, ambele descriind frumuseţea Florenţei, simţi că citeşti două poveşti într-una. De asemenea, menţionările legate de oraş sunt atât de vivide şi cât se poate de armonios legate cu cele două poveşti încât eşti transpus, cu totul, în acea parte a Italiei. „Răpirea Sabinelor” era făcută din marmură albă, cu cele trei siluete îmbinându-se într-o coloană înaltă. Am înconjurat-o agale. Nimeni nu se arăta fericit, însă erau conectați și în mod cert se completau unul pe celălalt. Giambologna nu se ținuse de poante. Cartea poate fi uşor predictibila dacă…

„Cum să opreşti timpul” de Matt Haig este prima carte de ficţiune dedicată adulţilor pe care am citit-o de la acest autor. Am mai citit o carte de ficţiune de la acesta dar dedicată copiilor,”Un băiat numit Crăciun” care mi-a plăcut enorm. „Oamenii văd numai ce hotărăsc să vadă. Am învățat această lecție de 100 de ori, dar atunci mi s-a părut nouă.” Aşa cum am observat şi în alte cărţi ale lui Matt Haig, aceste dovedeşte o grijă fantastică pentru personajele sale, chiar şi în momentele cele mai grele din vieţile lor. Nu face rabat de la regulă nici în ceea ce-l priveşte pe Tom Hazard care, din cauza unei boli rare, trăieşte de câteva secole pe pământ. Cred că acest lucru m-a fascinat, iniţial. Simplul fapt că nu asistăm la povestea unui călător în timp sau a unui nemuritor mi s-a părut o abordare inedită, noua şi fascinantă. Din acest motiv, cumva, indiferent de turnura pe care o iau poveştile lui Haig, fiecare dintre noi se regăseşte, într-o măsură mai mare sau mai mică, în acestea. „Îmi dau seama că fac asta dintr-un motiv, de ce vreau să devin profesor de istorie. Trebuie să îmblânzesc trecutul. Asta înseamnă…

Pentru că nu am apucat să comand Bookstagram Box-ul celor de la Beacon Box şi pentru că preţul cu transport din America ajungea undeva între optzeci şi o sută de dolari, m-am decis să încerc să recreez această cutie. Aşadar, la cinci ani de funions.ro şi după ce am descoperit mai multe book box-uri care mai de care mai interesante, am decis că este timpul unui articol pe această temă. Aşadar, cu ajutorul celor de la ebay am decis să recreez Beacon Bookstagram Box. Aşa cum menţionăm mai sus, am tot văzut videoclipuri la momentul lansării acestei cutii marca Beacon Box dedicată creatorilor de conţinut interesaţi de noi perspective, noi idei de imagini şi moduri în care să scoată în evidenţă cărţile sau colecţiile de cărţi pe care le deţin. Bine-nţeles că nu am pus la punct întreaga cutie, compania aducând plusuri pe care nu le poţi înlocui cu nimic sau nu le poţi cumpăra. Două dintre aceste produse sunt un planificator de postari şi o agendă cu tips and tricks din partea unor bookstagramari cunoscuţi. Pentru că m-am folosit de ebay, produsele pe care le-am achiziţionat în încercarea de a reproduce cât mai fidel Beacon Bookstagram Box-ul ar putea…

„Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury spune povestea lui Juliette care merge cu metroul din Paris în fiecare zi, la aceeaşi oră, spre locul de muncă. Aceasta este, mereu, curioasă cu privire la ce citesc cei din jur: doamna în vârstă, colecţionarul de ediţii rare, studentă la matematică sau fata care plânge întotdeauna la pagina 247. Toţi aceşti oameni pe care îi urmăreşte sunt părţi colorate din viaţa să monotonă. „Cea mai mică abatere, dacă acceptai, putea fi o aventură.” În primul rând, Juliette nu prea este scoasă în evidenţă. Nu este neapărat ştearsă, neinteresantă sau banală dar autorul a ales să pună mai mult accent pe oraşul Paris şi pe librărie, ignorând personajul principal cu desăvârşire. Lipsa accentului pus pe protagonista, alături de câteva descrieri care par, cumva, copiate din alte cărţi a căror acţiune se desfăşoară în Paris şi, desigur, melancolia tipică locului m-au derutat şi nu am înţeles dacă subiectul cărţii era menit să fie altul sau doar nu s-a ajuns la el. „Îmi plac cărțile, atâta tot. Ar fi putut să adauge: Oamenii nu-mi plac întotdeauna.” La prima vedere, Juliette are jobul ideal care îi permite să aibă şi suficient timp pentru lecturarea cărţilor…