Tuturor băieţilor pe care i-am iubit de Jenny Han

Când eşti obligat, moral, de un fel de lege nescrisă a familiei să îţi protejez sora mai mică şi să-i readuci bucuria de a trăi, tatălui tău, eşti destul de „paralel” cu viaţa normală. Lara Jean este acel gen de om. Fiica mijlocie a unui tată rămas văduv şi obligat să crească cele trei fiice ale sale, Lara Jean a pierdut părţi importante din ceea ce înseamnă viaţa unei adolescente. Prinsă de responsabilităţile faţă de familie şi mutarea peste ocean a surorii mai mari, reprezintă un alt punct de cotitură, fantastic, în viaţa protagonistei.

Abandonată de mama, decedata destul de timpuriu, şi apoi de sora mai mare, plecată la studii în Scoţia, Lara Jean reprezintă copilul naiv, care se agaţă de orice urmă de afecţiune, pe care o transformă în iubire, doar pentru a nu fi, din nou, abandonată şi jinduieşte la o relaţie, în adevăratul sens al cuvântului, neştiind nimic despre ce presupune o relaţie şi închizându-se tot mai mult în sine.

„Ştii cum e să-ți placă de cineva de nu mai poți şi să ştii că nu va simți niciodată la fel? Probabil că nu. Oamenii ca tine nu trebuie să treacă prin situații de genul ăsta.”

Lara Jean este acel gen de fată cuminte, în comparaţie cu cea mai bună prietenă a ei Chris care este genul rebel, și are două surori pe nume Kitty (sora cea mică, cea care a cunoscut-o cel mai puţin pe mama ei) și Margot (sora mai mare care a preluat rolul de mama pentru surorile sale). Drama familiei rămase fără mamă este incredibil de dureroasă şi se poate observa impactul pe care aceasta l-a avut pentru fiecare fată în parte. Fiecare dintre cele trei surori este afectată într-un fel sau altul.

Ceea ce mi-a plăcut, enorm, la personajul principal este modul în care încheie acele iubiri platonice pe care le simte pentru băieţii care au trecut prin viaţa ei, dar cu care nu a avut niciodată o relaţie. Scrie câte o scrisoare pentru fiecare dragoste apusă şi o pune într-o cutie de pălării, rămasă moştenire de la mama ei, ca şi când ar încheia un capitol din propria viaţă. Scrisorile sunt destinate ei, nedorindu-se a fi trimise niciodată.

„- Dacă te-ar cunoaşte lumea, te-ar iubi.
Mă cunoşti(…)şi nu mă iubeşti.”

Dar inevitabilul se întâmplă, scrisorile sunt răspândite fiecărui destinatar în parte şi de aici până la încercarea protagonistei de a menţine relaţiile de prietenie cu băieţii cărora le-a scris şi până la o serie de întâmplări amuzante şi drăguţe sunt doar câţiva paşi. Pur şi simplu cartea te trece printr-o maşina a timpului invizibilă până la momentul în care te regăseşti în personajul principal, înţelegi altfel gândurile şi sentimentele ei şi nu ai cum să nu o iubeşti.

Cartea este uşoară, perfectă pentru zilele de toamna ploioase sau zilele în care vrei să iei o pauză de la tot şi să fii tu cu tine. E imposibil să nu fi simţit măcar un sentiment din amalgamul de trăiri pe care le simte protagonista şi să nu zâmbeşti la gândul că tuturor ni se întâmplă să fim părtaşi la o poveste emoţionantă.

• Autor: Jenny Han
• Editura: Trei
• Colecţia: Fiction Connection
• Anul apariţiei: 2015
• Tip coperta: Broşata
• Nr. pagini: 392 pagini