Snoopy & Charlie Brown: Filmul Peanuts

Cine a spus că există o limită de vârstă pentru a privi filme de animaţie, ori a făcut-o pentru că nu se poate bucura de ele din pricina treburilor zilnice, fie pentru că nu se mai simte de mult copil. O animaţie este, şi va fi, întotdeauna o poartă accesibilă tuturor celor care vor să mai guste din bucuriile copilăriei şi să creadă în magia pe care o învăţam şi o exersam, copii fiind, cu orice ocazie.

Este cea de-a doua seară de Crăciun şi, cum Crăciunul este o sărbătoare de familie, m-am gândit să scriu despre acest film din două motive: Am fost la avanpremiera la Bucureşti primind invitaţie de la o dragă prietenă, Daniela Bojinca şi pentru că este un film de animaţie pentru întreaga familie, de care se poate bucura fiecare membru, de la cel mai mic la cel mai mare. Este o animaţie plină de emoţie, zâmbete, hohote de râs şi bună dispoziţie pentru un sfârşit de săptămână ca la carte.

Cele două personaje principale, Snoopy şi Charlie au parte de noi aventuri, surprize şi tot soiul de sentimente care-i încearcă pentru prima dată. Cred că toţi am simţit, măcar o dată, aceleaşi sentimente, pe care nu vi le voi dezvălui pentru a fi surprinşi până la capăt. Nu am fost, până acum, la o avanpremieră şi am fost surprinsă de faptul că am fost întâmpinaţi de un Candy Bar, absolut demenţial, dar şi de surprize din partea organizatorilor cum ar fi o adorabilă jucărie de plus, întruchipându-l pe poznaşul căţel Snoopy. Cam cât de minunat este acest lucru? Şi nu am fost singura cadorisită atât de frumos.

Mi-am redescoperit inocenţa, m-am identificat cu Charlie prin prisma faptului că pare, doar pare, ca totul îi iasă pe dos ca, la final, să impresioneze pe toată lumea cu reuşita sa. Secretul este să nu te dai bătut, niciodată. Am redescoperit naivitatea şi bucuriile mici pe care le îndrăgeşte un copil şi de care se leagă, atât de strâns şi e păcat că lumea adulţilor ne desparte de aceasta, pe unii dintre noi, de la vârste mult prea fragede. Nu ai cum să te îndrăgosteşti de film, de personaje şi să te identifici cu acţiuni, gânduri sau stări. Este absolut molipsitor de apetisant şi zâmbetul nu vă va părăsi chipul pe toată durata sa. Muzica este, de asemenea, foarte bine aleasă şi chiar simţi, cel puţin eu am simţit, nevoia să îmi mişc picioarele şi să mimez un dans cât să nu deranjez alţi spectatori.