Mă pierd în tine de Jasinda Wilder

Ceea ce reiese, mai mult decât evident, din cartea „Mă pierd în tine” de Jasinda Wilder este faptul că vine ca un suport pentru cei care au trecut prin pierderea unei persoane dragi, dar şi pentru cei care nu au trecut prin asemenea experienţe dar trebuie să îşi reamintească să aprecieze lucrurile simple sau oamenii din jurul lor.

Cartea are două poveşti de iubire în prim plan, având aceeaşi protagonista. Mai presus de asta, însă, este o poveste de viaţă despre suferinţă, momente grele în care izolarea e singura soluţie şi în care durerea e pregnanta. Cumva te învaţă să te adaptezi la viaţă, la faptul că nu e totul lapte şi miere dar ca soarele răsare, atât timp cât îţi dai ocazia să trăieşti frumos, în ciuda experienţelor neplăcute.

„Dar atunci când simți soiul ăla de nevoie mistuitoare de cineva, de cineva pentru care ai face, orice, indiferent ce ar fi? Îți intră naibii pe sub piele, în suflet, ca şi cum esența din care e plămădită se impregnează în tine atât de cuprinzător, încât însuşi aerul pe care-l respiri şi fiecare moleculă din ființa ta sunt îmbinate. Asta e iubirea. Exact aşa am iubit-o.”

Uitarea pare să fie ceea ce ne face să trăim în ciuda problemelor. Cred că mai presus de uitare, adaptabilitatea umană, interacţiunea socială şi învăţarea din fiecare experienţa prin care suntem sortiţi să trecem reprezintă moduri de vindecare şi înţelegere a vieţii. Fiecare experienţă defineşte omul care suntem, fie ea bună sau rea şi acest lucru e mai mult decât evident în cartea aceasta.

Nell Hawthorne şi Kyle Calloway sunt cuplul din centrul acţiunii. Reprezintă acea poveste clasică a prietenilor cei mai buni care se îndrăgostesc unul de celălalt şi care se sfârşeşte printr-un tragic accident de maşină care îşi pune amprenta pe Nell, supravieţuitoarea accidentului. De aici până la o viaţă plină de durere şi suferinţa este doar un pas. Şi cum timpul şi iubirea vindeca, şi în cazul acesteia salvarea să vine sub forma lui Colton Calloway, fratele mai mare al lui Kyle. Amândoi au trecut prin pierderea persoanei iubite şi pe amândoi îi leagă pierderea lui Kyle.

”N-aveam să plâng pentru durerea din suflet, fiindcă asta nu putea să se stingă.”

Cartea urmăreşte doua perspective, cea a lui Nell şi cea a lui Colton. Ambele scrise la persoana I ne ajută să înţelegem, mai bine, suferinţele şi bucuriile ambelor personaje cât şi ceea ce îi leagă pe cei doi, dincolo de aceste suferinţe. Aceştia învaţă să se iartă pe ei înşişi, ceea ce e un demers greu şi istovitor pentru amândoi. Pot ierta persoanele iubite dar nu pot învăţa faptul că unele lucruri nu pot fi schimbate şi învinovăţirea pentru neputinţa îi duce într-o viaţă agonizantă.

Fiecare persoană are propria poveste de viaţă, fericită sau tristă şi proprii demoni de care trebuie să ne vindecăm. Să învăţăm să ne iertăm pe noi înşine şi să recunoaştem că ave nevoie de ajutor poate fi primul pas spre vindecarea rănilor trecutului. Nu trebuie să uităm, ci să învăţăm că unele destine sunt scrise în detrimentul altora ca tragice şi tot ce ne rămâne de făcut este să apreciem ceea ce avem, ceea ce am învăţat de la cei care nu mai sunt şi să ducem mai departe, frumos, atât viaţa noastră cât şi amintirea lor.

”Note, acorduri, toate au sens pentru mine imediat cum le aud”

Am ascultat tot playlist-ul prezentat în carte de protagonişti şi mi-am închipuit mult mai pregnant fiecare scenă a cărţii. Deşi protagonista se luptă între durere, iubire sau dorinţa sexuală, mesajul din spatele cărţii este unul profund cu o încărcătură emoţională fantastică din care putem învăţa multe.

• Autor: Jasinda Wilder
• Editura: Epica
• Colecţia: EpicLove
• Anul apariţiei: 2014
• Tip coperta: Broşata
• Nr. pagini: 320 pagini