Aventurile lui Arthur Gordon Pym de Edgar Allan Poe

„Aventurile lui Arthur Gordon Pym” de E.A. Poe este o carte pe care o aveam, demult, în lista de cărţi pe care mi le doream. În general, cărţile ajung în listă pentru poveste, datorita unui citat sau din curiozitatea manifestată în legătură cu autorul. Acesta fiind singurul roman terminat al lui E. A. Poe, m-am gândit să îi dau o şansă.

Desigur, fac parte din grupul de oameni care îl cunosc pe Edgar Allan Poe, celebrul scriitor american, pentru poezia sa intitulată „Corbul” (”The Raven”). Mi-a plăcut încă de când am descoperit-o întâia oară iar atunci când am avut ocazia să citesc romanul său am fost mai mult decât încântată.

Romanul lui Poe evocă povestea tânărului Arthur Gordon Pym, un pasionat de navigaţie care are parte de două aventuri fantastice, de-a dreptul, pe mare. Spun două pentru că de două ori se îmbarcă pe nave şi de două ori sfârşeşte ca protagonist în întâmplări de-a dreptul terifiante. Chiar mi se părea o lectură incitantă, deşi nu cunosc termenii specifici navigaţiei, deci mi-am zis să-i dau o şansă.

A durat, însă, destul de mult timp să lecturez acest roman însă nu din cauza faptului că ar fi o carte stufoasă. Are, relativ, puţine pagini dar scenele sângeroase, de-a dreptul lugubre, lipsa unui dialog, faptul că autorul divaghează, incredibil de mult, de la subiect şi omite detalii importante cât şi faptul că unele scene nu au o continuitate mi-au tăiat elanul de la început.

Nu ar fi primul roman de tip jurnal pe care îl citesc, din contră, îmi place acest tip de roman şi sunt fascinată de măiestria cu care unii autori reuşesc să povestească întâmplările, astfel încât să îţi menţină vie atenţia şi încântarea. Cu toată acţiunea romanului, întorsăturile de situaţie şi aventura palpitantă a protagonistului, autorul reuşeşte să piardă, în neant, personaje cheie şi nu reuşeşte să facă distincţia între real şi fantastic. O astfel de apariţie, care nu face distincţia între real şi imaginar, o reprezintă intervenţiile lui Tiger, căţelul protagonistului, în două scene marcante pentru roman. Acesta salvează viaţa stăpânului său, în două momente de cotitură, ca apoi să dispară în neant. E dificil, în asemenea circumstanţe, să poţi spune dacă acest Tiger există sau e doar o plăsmuire a imaginaţiei protagonistului. Şi dacă e real, ce fel de stăpân uita de prietenul său loial?

„Câinele continua să mârâie deasupra lui Jones; apropiindu-ne însă am văzut că era mort de-a binelea şi că o şuviţă de sânge îi curgea necurmat dintr-o rană adâncă de la gât, pricinuită fără îndoială de colţii ascuţiţi ai animalului”.

E interesant de urmărit fiecare moment în care Arthur Gordon Pym se găseşte la limita dintre viaţă şi moarte. Să-i analizezi reacţiile, gândurile sau sentimentele contradictorii în momente de cumpănă, cumva, salvează romanul de la o soartă tragică, aceea de a nu atrage cititorul. Relatările sunt făcute vag, fără adrenalina aceea care te face să te ridici în capul oaselor ca să porneşti în salvarea bietului oropsit dar au doza lor de interesant, în ciuda monotoniei. Minusurile există, desigur, dar nu pot spune că romanul este complet pierdut.

Personal, nu am fost cucerită de acest roman, din contră. Poate fi, însă, o lectură plăcută pentru cei pasionaţi de navigaţie, aventuri dintre cele mai diverse, jurnale de bord sau psihologia omului aflat în faţa unor dezastre iminente.

Recenzia a fost realizată datorită librăriei/anticariat online Târgul Cărţii care, în urma colaborării, mi-a oferit romanul Aventurile lui Arthur Gordon Pym. Mulţumesc, pentru oportunitatea de a citi această carte care m-a ajutat să îmi descopăr câteva preferinţe sau repulsii de cititor! Pe site-ul Târgul Cărţii, puteţi găsi cărţi noi sau în regim de anticariat ce aparţin unor edituri cunoscute.

• Autor: E. A. Poe
• Editura: Polirom
• Anul apariţiei: 2013
• Colecţia: TOP 10+
• Tip coperta: Broşata
• Nr. pagini: 240 pagini