Facebook e cuvântul cheie al poveştii de iubire dintre Solidea şi Eduardo. Ne-am obişnuit că reţeaua de socializare, ce a devenit vecină cu dependenţa, să facă parte din viaţa noastră de zi cu zi şi nici nu ne arătăm doritori să ne eliberăm din „mâinile” sale cât să gustăm viaţa cu bune şi cu rele. Nici nu avem cum. Pe Facebook avem prietenii, familia, ştirile, noutăţile, cele mai fierbinţi subiecte şi permanentă stare de bine pe care ne-o da iluzia eliminării graniţelor dintre oameni. Ori internetul nedisimulat, deja, aceste legături şi ne îndepărtează, tot mai mult de oameni şi evenimente. Exact contrariul a ceea ce „promite”. Iubirile, create cu ajutorul internetului, sunt la ordinea zilei, făcând parte din viaţa fiecăruia dintre noi. Prieteniile, de asemenea, sunt la un click distanţă şi prieteniile par să spargă barierele kilometrice, date de distanţă. A fost uşor să mă regăsesc în această poveste, prin prisma descoperirii iubirii cu ajutorul internetului, dar şi a prietenilor care mi-au devenit extrem de dragi cu ajutorul acestei reţele sociale extrem de copleşitoare care ne guvernează viaţa, pentru că sunt sigură că nu sunt un caz singular, în niciuna dintre cele două ipostaze        „Dragostea intra în vieţile noastre…